În miez de noapte m-am trezit, tremurând în întunericul opresiv al camerei mele. Simțeam că frigul îmi pătrunsese în oase și mă făcea să mă simt ca și cum aș fi fost la un pas de îngheț. Aerul era plin de un miros distinct de umiditate, iar vântul părea că mătură în liniște prin colțurile camerei mele, lăsând în urmă o senzație de neliniște.

Patura care îmi încălzea trupul înainte de somn fusese smulsă în mod inexplicabil, aruncată undeva în negura nopții. Și acum, înfășurat doar în lenjerie, m-am ridicat într-un efort dezorientat să-mi stăpânesc propriile gesturi. Piciorul meu stâng parcă era înțepenit în gheață, iar în căutarea soluției, am forțat un pas pe podea cu degetele de la picioare. Dintr-o dată, am simțit cum un fior străbate coloana mea vertebrală - holul, coridorul lung care se întindea spre întuneric, se desfășura înaintea mea. Aveam senzația că merg fără oprire, dar mi se părea că avansez cu o viteză neînsemnată, ca și cum timpul însuși încetinise în acest spațiu al nesiguranței.

Întunericul era aproape palpabil, iar călătoria mea în necunoscut era însoțită doar de sunetul picăturilor de apă care păreau să răsune într-o armonie dezolantă. Fără să aprind o lumină, am continuat să avansez, iar în cele din urmă, percepția mea se fixă asupra unei lumini slabe în depărtare. În timp ce mă apropiam, am realizat că era lumina aprinsă în baie.

Am intrat fără să-mi pot stăpâni curiozitatea. Camera părea să fie strălucitoare în comparație cu întunericul prin care călătorisem, iar liniștea din holul în care mă aflam cu puțin timp în urmă, a fost înlocuită acum de șoapte aproape inaudibile. Am scrutat încăperea, cercetând cu privirea totul înainte ca ochii mei să se oprească asupra căzii.

O figuă era întinsă acolo, aproape petrificată în poziție fetală. Părul îi cădea în față, ascunzându-i în mare măsură trăsăturile feței. Cu toate că inima îmi bătea puternic în piept, am simțit o atracție inexplicabilă față de această prezență înfricoșătoare. Am înaintat încet, apropiindu-mă de marginea cazăii, iar pe măsură ce îi învârteam capul către lumină, am început să realizez că această față îmi era cunoscută într-un fel tulburător.

Cu toate că erau semne că frica începea să prindă contur în adâncurile minții mele, m-am înclinat spre această creatură inexplicabilă pentru a-i dezvălui adevărata față. Priveam în ochii acelei figuri înspăimântătoare, iar senzația că ceva nevăzut și malefic se răspândea în jurul meu a crescut în intensitate. Cu fiecare secundă care trecea, simțeam cum în mine se instala un terifiant sentiment de captivitate, o presimțire că am fost atras în ceva mult mai profund și mai întunecat decât puteam să înțeleg.

Și atunci s-a întâmplat. O privire nevăzută, o forță străină și amenințătoare părea că mă prinde într-o strânsoare nevăzută. Ceva dincolo de înțelegerea umană începea să se trezească în acea baie aparent inocentă. M-am găsit încolțită între dorința de a fugi și senzația că nu mai pot scăpa de această stranie forță care mă atrăgea spre abis.

Am făcut un pas înapoi, am întins mâinile spre ușă, încercând să scap din acest coșmar, dar în acel moment, o realitate înfiorătoare s-a dezvăluit înaintea mea. Fata care stătea în cadă, cu aceeași înfățișare ca a mea, se estompase în neant, ca o fumigenă malefică.

Am auzit apa curgând din nou în chiuvetă, cu un zgomot ce sugera că totul revenise la normalitate, dar acum în jurul meu se revărsa doar o liniște mormântală. Am privit în oglinda din fața mea și, în locul reflecției mele, am găsit doar întunericul gol și fără sfârșit. Înspăimântată și copleșită de această confruntare cu necunoscutul, am simțit cum conștiința mi se estompa, iar senzația că mă pierd în propria mea existență a devenit coplesitoare.

Într-un moment de tulburare intensă, am simțit cum corpul meu se trezește într-un salt. O rază slabă de lumină pătrundea prin ferestre, iar amurgul se răspândea în cameră. M-am ridicat în pat, transpirată și sufocată de amintirile nebuloase ale nopții trecute. Aveam senzația că timpul își pierduse coerența, că realitatea și visul se contopiseră într-un mod straniu.

Îmi simțeam gâtul dureros și rigid, iar în încercarea de a-și reconstrui amintirile, am realizat că somnul meu fusese adânc și neîntrerupt, cu capul sprijinit pe genunchi. Fiecare detaliu al experienței mele nocturne rămăsese în mine ca o amprentă înfiorătoare, iar acum, în lumina dimineții, nu puteam decât să mă întreb dacă ceea ce trecuse prin mintea mea a fost cu adevărat un vis sau, poate, o călătorie spre o lume înfricoșătoare care stătea mereu la un pas de realitatea mea fragilă.