De Sfantu_Dracu la data: 2023-08-11 23:39:40

Fantome

Într-un mic oraș adormit, odată, trăia o fată cu numele de Maria. Avea ochi strălucitori ca stelele și un zâmbet angelic care topise inimile locuitorilor. La vârsta de 8 ani, lumea ei era plină de prieteni și aventuri aparent fără sfârșit. Cu toate acestea, într-o zi însorită, curiozitatea i-a atras atenția către ceva neobișnuit.

În timp ce străbătea străzile pietruite ale orașului, privirea ei s-a oprit asupra unei fete triste, așezată pe o bancă. Era o apariție ciudată într-o lume de veselie juvenilă. Părul negru al fetei părea a fi ud de lacrimi, iar ochii ei privau în gol cu o privire pierdută. Maria, inima sa plină de compasiune, a hotărât să se apropie.

"Salut, eu sunt Maria," a spus cu un zâmbet cald, așezându-se lângă fata necunoscută.

Fata tristă a întors privirea spre ea și i-a zâmbit ușor, însă zâmbetul său era unul fragil, ca sticla subțire care amenința să se spargă în bucăți. "Sunt Lena," a șoptit ea într-o voce aproape inexistentă. "Plâng pentru că nu am prieteni."

Maria și-a lăsat ochii să alunece asupra celorlalți copii care alergau prin parc și râdeau. A observat cum lumea înconjurătoare trecea pe lângă Lena, ignorând-o. Înțelegând că solitudinea poate fi un sentiment teribil, Maria a promis că va fi prietena ei.

O noapte, când părinții lui Maria au trebuit să plece și au lăsat-o singură, Maria și-a amintit de promisiunea făcută către Lena. Cu permisiunea părinților, a plecat să-și petreacă noaptea la ea. Până în acea noapte, Lena a rămas o enigmă pentru Maria.

În timp ce mergea spre casa Lenei în lumina pală a lunii, Maria a simțit un fior rece urcându-i pe șira spinării. Casa era întunecată, o siluetă amenințătoare împotriva cerului înstelat. Cu o inimă palpitantă, Maria și-a luat inima în dinți și a bătut la ușă.

Lena a deschis ușa în tăcere, iar în spatele ei se afla o altă fată, cu părul lung și negru, numită Sarah. Era ciudat ca Lena, care spusese că nu avea prieteni, să se afle acum în compania altei fete.

"N-am mai întrebat-o de ce, pentru că până la urmă, oamenii aveau secrete, nu-i așa?" m-am gândit eu, în timp ce privirea mi se fixa asupra lui Lena.

Înăuntru, Lena a spus că părinții ei muriseră și că trăia acum cu bunica ei oarbă. Atmosfera a fost încărcată de tăcere întreruptă doar de vuietul televizorului, care a început să reda un film de groază. Lumina înfundată a camerei a contribuit la crearea unei atmosfere tensionate și înfricoșătoare.

După ce filmul s-a încheiat, cele trei fete s-au întins pe paturi pentru a-și găsi somnul. Însă, spre mijlocul nopții, am fost trezită din somn de sunete ciudate ce veneau din baie. Simțindu-mi gâtul uscat, am hotărât să mă deplasez pentru a vedea ce se întâmpla.

Când am deschis ușa baiei, am întâlnit priviri fantomatice. Fete de aceeași vârstă cu mine, dar strălucind palid și transparent. Acestea mi-au vorbit într-o înțelegere nefirească.

"Maria, pleacă din această casă," au șoptit vocile lor ca un cor al sufletelor pierdute. "Fugi, înainte să fie prea târziu."

Fiorii înghețători care mi-au străbătut coloana au fost întrerupți de o priveliște îngrozitoare. În camera de alături, Lena ținea în mână un cuțit strălucitor, iar Sarah zăcea într-o balta de sânge. Înainte ca mintea să-mi proceseze realitatea, Lena s-a apropiat și mi-a înfipt cuțitul în inimă.

Durerea și groaza au fost copleșitoare, iar pe măsură ce viața îmi părăsea trupul, am înțeles că fantomele nu au încercat să mă rănească, ci să mă avertizeze.

Acum sunt o parte a aceleiași lumi în care Lena aducea nevinovate fete pentru a le convinge să-i petreacă noaptea. Împreună cu Sarah, încercăm să le avertizăm, dar teama și curiozitatea le copleșesc și, asemenea mie, fug în panică în camerele lor.

Această casă misterioasă și înfricoșătoare continuă să atragă noi victime, iar noi, suflete pierdute, suntem condamnate să retraim aceeași noapte îngrozitoare într-o spirală nesfârșită a ororii.