De Sfantu_Dracu la data: 2023-08-11 23:41:10

Casa

În miezul nopții, o încrețitură ciudată a străbătut carnea de pe ceafă, smulgându-mă din adâncul somnului. M-am trezit în întunericul dens al camerei mele, sufocând într-un aer rece și rigid. Cu tremur în mâini, am întins o mână să ating comutatorul de lumină, dar s-a oprit în aerul înțepenit, neputându-l găsi în ceea ce părea a fi un labirint de întuneric.

Fără să-mi dau seama, mă aflam într-un alt loc decât în patul meu. Am înaintat cu pași nesiguri, mișcările mele parcă însoțite de o forță misterioasă, iar pe măsură ce avansam, părea că totul în jurul meu prindea viață. Pariurile erau vii cu șoapte șoptite de vânt, iar pereții păreau să respire într-un ritm sinistru. Ochii mei, însetați de lumină, s-au agățat de fiecare colț al încăperii, ca în căutarea unei scăpări din acest labirint întunecat.

Simțindu-mă înfricoșat și goală, am realizat că patura care mă acoperise înainte dispăruse. Înghețul mă îmbrățișa în fiecare fibră a ființei mele, iar pielea mea era de parcă ar fi fost sculptată în marmură. Un impuls disperat m-a făcut să-mi îndrept pașii spre baie, dar încercarea de a mă ridica a fost înăbușită de o forță nevăzută, care mi-a pătruns prin picioare. Era ca și cum pământul mă atrăgea înapoi, refuzându-mi libertatea.

Am deschis cu greu ușa către coridorul lung, și așa am început să merg, înaintând într-un ritm monoton și nesfârșit. Lumina încă nu străbătuse întunericul, iar mintea mea era prinsă într-un vârtej de confuzie și frică. Când, în cele din urmă, am ajuns în fața ușii deschise a băii, un fior mi-a trecut prin șira spinării.

Lumina orbitor de albă din baie a stors umbrele din mintea mea, și am intrat fără să ezit. O privire prin încăpere mi-a arătat că totul părea normal, până când privirea mi s-a oprit asupra căzii. În cadă zăcea o siluetă înfiorătoare, o femeie întinsă cu fața în altă direcție, ascunzându-și trăsăturile.

Deși ar fi trebuit să mă cuprindă groaza, am simțit doar o indiferență ciudată, ca și cum această scenă macabră ar fi fost doar o altă parte a acestui vis nefiresc. În ciuda firii mele sensibile, nu am simțit nicio frică când am decis să o întorc să-i văd fața. În ciuda întunericului ambiental, lumina spectrală a început să se reverse din ochii ei.

Fiecare detaliu din privirea ei începea să prindă contur, iar eu am realizat că această femeie mă cunoștea. Mă privea cu ochii aceia care păreau să caute răspunsuri în adâncul sufletului meu. În acel moment, am recunoscut-o. Ea eram eu, o oglindire a mea în cel mai întunecat și tulburător mod posibil.

Cu toate că rămăsesem mută, simțeam o conexiune inexplicabilă între noi două. Înălțându-mi mâna tremurândă către chipul meu de pe marginea căzii, am încercat să îi ating fața, să comunic cu această reflecție sinistră. Însă, în clipa în care m-a privit în ochi, o undă de groază pură a străbătut întreaga mea ființă.

Înghețată de spaimă, am simțit cum întregul meu corp se blochează, cum timpul se dilată într-o clipă infinită. Parcă eram prinsă într-un coșmar vicios, incapabilă să mă mișc sau să scap. Cu fiecare fibră a ființei mele, am vrut să fug, să mă eliberez de acest spectru înfricoșător.

Cu o luptă disperată, am reușit să învârt clanța ușii, dar în același moment mi-am dat seama că nu mi-am spălat mâinile. O impulsie ciudată m-a determinat să mă întorc spre cadă, să verific dacă ceea ce trăisem fusese real sau doar o iluzie. Însă, când privirea mea s-a întors către cadă, femeia nu mai era acolo.

M-am simțit într-un vid de sunet, într-o lume unde chiar și sunetele cele mai mici păreau să se fi stins. Am privit în oglindă, iar reflexia mea era distorsionată, ca și cum realitatea și imaginea mea erau acum două entități separate. Nu mai puteam discerne unde se termina realitatea și unde începea coșmarul meu.

Într-un final, am fost eliberată din acest coșmar ireal, trezindu-mă în dimineața următoare. Cu respirația sacadată, mi-am privit în jurul camerei familiare, dar fiecare detaliu părea diferit, străin. M-am ridicat în șagă, incertitudinea încă persistând în mintea mea.

Cu gâtul meu amorțit și dureros, am încercat să aduc aminte cum am ajuns în această stare. Totul părea să fi fost doar un vis – o poveste stranie și inexplicabilă din subconștientul meu întunecat. Dar în adâncurile minții mele, o întrebare persista: Cine era femeia din cadă și ce legătură avea cu mine?

Povestea aceea ciudată și înspăimântătoare m-a urmărit mult timp, rămânând în umbrele subconstientului meu. Câteodată, în clipele de tăcere și întuneric, mi se pare că o văd din nou, zăcând în cadă, privindu-mă cu acei ochi neclintiți, pătrunzători. Oricât de mult aș încerca să mă conving că totul a fost doar un coșmar, umbra acelei nopți întunecate îmi încolțește mintea, provocându-mi întrebări și frici ascunse în adâncurile mele.

Astfel, în fiecare noapte, când întunericul își întinde aripile asupra lumii, se naște din nou povestea mea de groază, răscolindu-mi mintea și sufletul într-un dans straniu între realitate și coșmar.