De Sfantu_Dracu la data: 2023-08-10 02:28:01

Casa

Era noapte, iar lumina palidă a lunii se strecura prin ferestrele închise, aruncând umbre ciudate pe pereți. Toată lumea din casa dormea în liniște, înafara mea. Mă găseam în sufragerie, în acea noapte specială când bunica mea găzduia niște musafiri. Oaspeții dormeau în cameră, iar eu m-am așezat cu gândurile mele într-unul dintre fotolii.

Nu reușeam să adorm, în ciuda oboselii care îmi apăsa pleoapele. Cu o ușoară bâzâială în urechi, am privit spre bunică-mea care dormea în patul ei, lângă fereastră. Era un peisaj familiar, în care nimic nu părea ciudat, până în momentul acela.

În cele din urmă, somnul m-a prins în mrejele lui și am adormit pe neobservate. Dar odihna mea a fost de scurtă durată. M-am trezit brusc, cu inima bătând sălbatic în piept. Privirea mi-a fost atrasă spre stânga, către patul în care dormea bunică-mea. Într-un fel inexplicabil, sforăitul ei, de obicei atât de familiar, mi-a provocat o senzație ciudată de neliniște.

Am închis ochii și am încercat să ignor senzația, să mă relaxez și să adorm din nou. Dar eforturile mele au fost zadarnice, deoarece parcă un sentiment de amenințare îmi încolțea din ce în ce mai mult în suflet. Apoi, ca o umbră în întuneric, am auzit pași. Cineva sau ceva se mișca în hol. Mintea mi-a alunecat imediat spre tatăl meu - avea obiceiul să se trezească în mijlocul nopții pentru o gustare târzie.

Cu ochii și urechile în alertă, am auzit zgomotul ușii de la bucătărie trăgându-se în spatele meu. Ceva sau cineva intrase în încăpere. Dar nu a aprins lumina. În schimb, am auzit sunetul unor sertare deschizându-se și închizându-se. Cutitele și ustensilele se clătină și făceau zgomot într-un ritm enervant. Era un sunet macabru, în ciuda banalității obiectelor.

Inima mi-a început să bată din ce în ce mai tare, iar părul de pe ceafă mi s-a ridicat într-o reacție involuntară. Parcă mintea mea străduia să adune toate amintirile despre poveștile înfricoșătoare pe care le-auzeam când eram mai mic. Dar nu era nicio cale de scăpare de senzația că ceva rău se apropie.

Am simțit nevoia să fac ceva, să descopăr adevărul din întunericul care mă înconjoară. Am părăsit patul cu grijă, ridicându-mă cu atenție pentru a nu produce niciun zgomot. Dar cum am făcut câțiva pași, teroarea m-a cuprins cu putere și am fugit înapoi în pat, sub pătură.

Inima îmi bătea sălbatic, iar respirația îmi era sacadată. Cine sau ceva se afla în casă, iar simțurile îmi erau în alertă maximă. Același sunet înfricoșător continua, sertarele se trăgeau și se închideau, iar obiectele clipeau și răsunau ca într-o sinfonie malefică.

Am încercat să adun curaj și am scos capul de sub pătură, străduindu-mă să privesc spre direcția de unde veneau sunetele. Dar ceea ce am văzut a fost o întunecime impenetrabilă. Cine sau ceva se ascundea în acea întuneric, și ideea îmi făcea părul să se ridice pe umeri.

Am închis rapid ușa sufrageriei, simțind că aerul mi se rarefiază și că spațiul se micșorează în jurul meu. Am revenit în pat, încercând să-mi găsesc liniștea, dar inima îmi bătea în continuare ca un tobe nesfârșit. Îmi îngropasem capul sub pătură, ca și cum asta m-ar fi protejat de amenințarea invizibilă.

Minut după minut, m-am ascuns sub pătură, ascultând zgomotele ciudate din întunericul casei. Nu mai știam cât timp a trecut, dar am simțit că groaza mea devine tot mai palpabilă. Deodată, încet, zgomotele au încetat. Așa cum au început, s-au stins în tăcere.

Am rămas sub pătură pentru încă câteva momente, așteptând să aud orice semn de viață, orice zgomot care să indice că totul a trecut. Dar în ciuda dorinței mele, o liniște sinistră se lăsase peste casă.

Nu am avut curajul să ies din pat, să descopăr adevărul dincolo de umbrele care mă înconjurau. Așa că am rămas învelit în pătură, cu ochii larg deschiși în întuneric, întrebându-mă în tăcere ce forță stranie și malefică se ascunsese în miezul nopții.

De atunci, am rămas în pat, cu teama în suflet, fără să îndrăznesc să ies în întunericul care adăpostea acele amintiri terifiante. Noapte după noapte, mă întrebam ce fusese acel lucru și cum reușise să se infiltreze în sânul căminului meu. Dar răspunsurile rămâneau în umbra tenebrelor, neclare și enigmatice, asemenea unei povești macabre în care suspansul și groaza se împletesc pentru totdeauna.