De Sfantu_Dracu la data: 2023-08-10 02:31:54

Cimitire

Într-o zi mohorâtă de toamnă, când frunzele arămii cădeau în dansul lor lent către pământ, patru prieteni străbăteau cu pasul lor tineresc aleile unui parc. Vanessa, cu părul ei ciufulit și ochii ei plini de curiozitate, conducea grupul cu pași fermi. Michael îi urma aproape, cu mâinile adânc în buzunare, iar Max și Colin încheiau rândul, zâmbind și râzând în sunetul crocant al frunzelor sub tălpile lor.

Dorind să sporească adrenalina zilei lor aparent obișnuite, cei patru prieteni au hotărât să se îndrepte către cimitirul vechi din marginea orașului. Lumina soarelui de toamnă părea să se stingă mai devreme în acea parte a orașului, lăsând loc umbrelor întunecate să se întindă printre pietrele funerare. În timp ce se apropiau de poarta cimitirului, un fior rece le-a străbătut coloanele vertebrale, dar au trecut peste acea senzație, însetați de aventură.

Înăuntrul cimitirului, în acea seară răcoroasă, ei au hotărât să joace ascunselea printre monumentele funerare. Își alegeau locurile cu grijă, cufundați în jocul lor infantil în mijlocul acelei atmosfere încărcate de trecut și mister. Pe măsură ce soarele se ascundea deasupra orizontului, lăsând în urmă cerul înroșit, lumina lunii a început să lumineze mormintele de marmură și crucile ruginoase.

Apoi, într-o liniște întreruptă doar de vântul ușor, a apărut o figură îmbrăcată în negru în mijlocul cimitirului. Colin, în timp ce se strecura printre umbre, a surprins o privire scurtă asupra acelei figuri. Înainte ca strigătele de copii să iasă din gura lui, figura a rostit cuvinte ciudate și înfricoșătoare: "enitapudineviovisaetraomtnusue."

O tresărire a trecut prin Colin, iar lui îi dădeau dureri în stomac, ca și cum cuvintele ar fi străbătut într-un colț neexplorat al minții sale. Când s-a întors spre prietenii săi, chipul lui Colin era palid ca un liliac de toamnă. A dat să le împărtășească experiența sa stranie, iar în timp ce povestea se rotea, ceilalți tremurau, cu ochii mari și încrucișați.

În acea noapte, Colin a pus în scris pe o foaie cuvintele pe care le-a auzit: "enitapudineviovisaetraomtnusue." A încercat să deslușească înțelesul lor, dar fără succes. Cu toate acestea, a simțit că sub aceste cuvinte se ascundea ceva sinistru și misterios.

Apoi, o notă apărută pe bârfa unei ferestre întunecate a adăpostului lui Colin, notă scrisă cu o caligrafie impecabilă, dar îngrozitor de familiară. "Eu sunt moartea și voi veni după tine", spunea scrisoarea, lăsând urme de sânge proaspăt pe hârtie.

Nebunia și teama au început să se infiltreze în mintea lui Colin. În timp ce privi prin geamul său, el a văzut o umbră în spatele ferestrei, coasa strălucind în lumina palidă a lunii. Într-un gest de disperare, Colin a sărit să deschidă ușa pentru a-și avertiza prietenii. Cu toate acestea, o înfiorătoare suflare răcoroasă l-a învăluit, iar coasa a tăiat aerul într-o mișcare letală. Moartea însăși își croise drum prin pragul casei sale, iar liniștea nopții a fost sfâșiată de strigătele lui Colin.

Peste trei ore, prietenii lui Colin, neliniștiți de tăcerea lui, au venit să vadă ce s-a întâmplat. În lumina pală a lunii, au descoperit trupul lui Colin întins într-o balta de sânge. Lângă el, un bilet scris cu sângele său, iar cuvintele îngrozitoare stăteau în fața lor: "Aveti noroc ca nu v-ati ascuns langa acea piatra de mormant."

Răsuflarea le-a fost tăiată, iar inimile le băteau ca niște tobe. Erau în prezența unui rău necunoscut, a unei prezențe îngrozitoare care își făcea simțită prezența în lumea lor. Moartea însăși umbla printre ei, învelită în negru, iar jocul lor în parcul lin lăsase loc răului să le pună stăpânire pe viațe.

Și astfel, între monumentele cimitirului și umbrele înfricoșătoare ale nopții, prietenii au fost puși față în față cu un rău atât de profund și de necunoscut, încât abia începea să-și dezvăluie întunericul. În acest cimitir al terorii și suspansului, ei au aflat că nu există scăpare din fața morții într-o lume plină de secrete și întuneric ascuns sub fiecare piatră de mormânt.