No Image!
Witch Murder De Sfantu_Dracu la data: 2023-08-10 02:39:13
Fantome
  • Umbrele Trecutului: Misterul Fularului Albastru

  • Într-o noapte furtunoasă din Liverpool, vântul urla printre clădiri cu o furie neobișnuită. Ploaia cădea în ploi grele, în timp ce fulgerele luminau cerul întunecat ca niște oglinzi sparte. În mijlocul acestei turbulențe naturale, se găsea o veche chirurgie într-un colț mai retras al orașului. Ploaia bătea în geamurile uzate ale clădirii, încercând să pătrundă cu forța înăuntru.

    În ciuda vremii înfiorătoare, o bătaie timidă se auzi la ușa chirurgiei. Cu o înfiorare care îi străbătu inima, doctorul Richard Stenton se ridică din fotoliu, lăsând în urmă o carte deschisă a unui autor de groază renumit. Cu o lanternă în mână, se îndreptă către ușă și o deschise cu oarecare ezitare.

    În fața sa, în mijlocul ploii torențiale, se afla un băiețel slab și șifonat, de vreo opt ani, îmbrăcat în haine rupte și murdare. În jurul gâtului său subțire strălucea un fular albastru într-un contrast ciudat cu întunericul nopții. Părul său negru era lipit de frunte, iar ochii mari și speriați păreau să ascundă o poveste pe care nici măcar doctorul nu și-o putea închipui.

    "Bună seara, domnule doctor," rosti copilul cu o voce tremurândă, fără a-și putea stăpâni tremurul. "Vă rog, trebuie să veniți cu mine. Mama mea... mama mea este pe moarte."

    Doctorul Stenton se uită la băiețel, ochii săi căutând răspunsuri în adâncurile celor ai copilului. Înainte să-i poată adresa vreo întrebare, băiatul începu să-i descrie străzile pe care să-l conducă, cu o precizie ce nu părea să corespundă vârstei sale. Doctorul, deși trezit din lumea lui de cărți și operații, simți un fior de suspans și curiozitate amestecate. El nu putu decât să urmeze copilul, în timp ce ploaia le șiroia în jur.

    În cele din urmă, ajunseră într-o stradă liniștită, pe care doctorul nu fusese niciodată înainte. Copilul se opri în fața unei figuri așezate pe bordură, învăluită într-un șal peticit și ud. Femeia gemea slab, iar doctorul își dădu seama că avea nevoie de ajutor imediat. Împreună, ei o ridicară cu grijă și o așezară în mașina doctorului.

    În săptămânile ce urmară, doctorul Stenton îngrijorat și-o trase pe femeie din pragul morții. Pneumonia era o inamică tenace, dar încetul cu încetul, ea părăsi trupul femeii, iar sănătatea începu să se reîntoarcă în corpul ei slăbit. Într-o zi, femeia își reveni suficient încât să-și poată exprima recunoștința față de doctorul ce o tratase cu atâta pricepere.

    "Vă mulțumesc din inimă pentru tot ceea ce ați făcut," spuse ea cu o voce șoptită, dar plină de recunoștință. Însă, doctorul Stenton nu putu să evite să remarce că o umbră de tristețe își făcea loc pe chipul femeii.

    "N-aveți de ce să-mi mulțumiți mie," răspunse doctorul cu un zâmbet cald. "Ar trebui să vă bucurați alături de fiul dumneavoastră căci, fără el, poate că nu ne-am fi întâlnit niciodată."

    Cu toate acestea, un nod straniu îi apăsă gâtul când femeia izbucni în lacrimi. "Nu, nu fiul meu," șopti ea, mângâind fularul albastru din jurul gâtului. "Fiul meu a murit acum doi ani... și atunci avea la gât un fular albastru. Când l-am pierdut, am crezut că am pierdut totul."

    Într-un moment de dezvăluire tulburătoare, femeia scoase fularul albastru și doctorul Stenton îl privi, nemișcat, ca și cum ar fi fost hipnotizat. Simțea cum suspansul se adâncea în el, căutând să-i dezlege taina acestei întâlniri ciudate. Era aceasta doar o coincidență întunecată sau poate că avea să descopere ceva ce depășea înțelegerea sa?

    Noaptea aceea, în camera lui întunecată, doctorul Stenton stătea cu privirea încremenită, căutând să lege firele acestei povestiri tulburătoare. În trecut, el scrisese despre intrigi înspăimântătoare și evenimente inexplicabile, dar acum părea să fie el însuși personajul principal dintr-o astfel de poveste.

    "Fie că e vorba de o fantomă, de o coincidență sau de altceva... trebuie să aflu adevărul," murmură el în întuneric, privind fularul albastru ce stătea pe masa din fața sa. Însă, ca și în toate poveștile de groază, ceea ce urma să descopere depășea cu mult ceea ce și-ar fi putut imagina.

    Lasa un Comentariu

    Nu esti Conectat!