De Sfantu_Dracu la data: 2023-08-08 15:49:31

Vise

Trezirea a fost lentă și mohorâtă, ca o prezență malefică ce se înfășura în jurul minții tale. Sunetul îndepărtat al telefonului, un sunet ca un ecou disonant, te-a smuls din adâncurile viselor tale și te-a adus înapoi în lumea în care realitatea se confunda cu coșmarul. Ai gemut, întinzându-te pentru a ajunge la sursa zgomotului, dar parca încolțit de o stranie incertitudine.
Telefonul rece a atins ușor urechea ta, iar în clipa în care așteptai să auzi o voce familiară sau măcar un ton obișnuit, ai fost înghițit de un maelstrom de sunete sinistre. Strigăte strivite și înecate în durere, cereri disperate de ajutor sau eliberare, toate acestea au format un cor discordant care s-a strecurat în sufletul tău ca o gheară rece.
Ți-ai ținut respirația, încercând să distingi voci individuale în acest furnicar de disperare, dar fiecare efort a fost înăbușit de haosul disonant. "Ieși din casă acum!" răsună în cele din urmă o voce, un strigăt de avertisment într-un univers în care disperarea și suferința erau regii tăi necontestati.
Dar apelul s-a prăbușit ca un trăsnet, lăsându-te într-o tăcere tulbure și opresivă. Ai înghițit în sec și ai simțit cum fruntea ta se încruntă într-o expresie de neîncredere. Acea voce... era aproape ca și cum cineva ar fi vorbit direct lângă urechea ta, dar astfel de iluzii nu puteau fi decât simple capcane ale minții încețoșate de somn.
Te-ai așezat pe marginea patului, privind în întunericul camerei cu ochii șterși și inima galopând în piept. Ai simțit o mână caldă și delicată pe umărul tău, iar întoarcerea ta a adus în prim-plan chipul somnoros al soției tale. Ea și-a înfășurat brațele în jurul tău, ca o adăpostire în fața furtunii care se dezlănțuise în universul lor comun.
"Nu-ți face griji," a șoptit ea, glasul ei murmurând în urechea ta ca o adiere blândă. "E doar un vis urât, dragule."
Dar cum ai fost pe cale să așezi telefonul jos, sunetul strident al clopoțelului a izbucnit din nou, sfâșietor și inamic. În încercarea ta de a răspunde, telefonul ți-a alunecat din mână și a căzut pe podea cu un zgomot surd. În schimb, ai simțit cum brațele soției tale se înfășoară în jurul tău ca niște lanțuri de fier, ținându-te ferm și împiedicându-te să te ridici.
S-a întâmplat rapid, aproape prea rapid pentru a procesa. Te-ai întors cu uimire și înfricoșare, privind în ochii unei fețe necunoscute. Nu era fața soției tale, era ceva ce ar fi putut fi o copie perfidă, o simulare sinistră. În timp ce inima ta bătea cu forța unui tambur de marș funebru, acea imitație cu zâmbet pervers ți-a șoptit cu un ton înțepător:
"Oricum, e prea târziu să te salveze."