De Sfantu_Dracu la data: 2023-08-05 23:41:02

Casa

Într-un colț îndepărtat al unei vechi și bântuite păduri din Maine, se afla un hotel cunoscut sub numele de "Hotelul Bântuit al Morții." De sute de ani, acesta își deschidea ușile în mod misterios și atrăgea călători curioși și neştiutori de pericole. Cu o arhitectură gotică, zgârie-nori în vremurile sale de glorie, hotelul a rămas în ruină în ultimii ani, cu toate că încă păstra aura sa mistică și întunecată.
Printre legendele acestui hotel, una din ele spunea că Camera 6 era locul blestemat în care sufletele se pierdeau și întunericul lua forma unei prezențe înfricoșătoare. În fiecare noapte la 12:16 AM, energia se întrerupea în mod inexplicabil, iar locul se transforma într-un cufăr plin de umbre sinistre.
Un călător curajos, Johnathan, hotărât să afle adevărul dincolo de miturile spuse, a pășit cu fruntea sus în această curățenie a fericirii. A fost primit în mod călduros de către proprietarul hotelului, un bătrân ciudat numit Victor. În ciuda avertismentelor subtile ale acestuia, Johnathan a insistat să fie cazat în Camera 6 pentru o noapte.
La ora fatidică, Johnathan s-a aşezat în patul antichizat al camerei. Ochi încremeniți într-un efort de a nu ceda somnului, simțindu-se un explorator dintr-o lume întunecată. Tic-tacul ceasului părea să înnebunească în tăcere, iar bătăile inimii lui Johnathan păreau să îl surzească. Dar chiar și cu ochii larg deschiși, un sentiment sinistru îl cuprinsese în inimă, ca și cum ceva rău se pregătea să îl înghită.
Deodată, ca o fulgerare din cer, întreaga cameră se scufundă în întunericul desăvârșit. Johnathan simțea cum umbrele ciudate ale hotelului se conturau în jurul lui. Respirația i se accelera, iar sufletul îi era prins într-un abis înspăimântător. Auzi foșnete nevăzute, ca o sinfonie a groazei, și pe măsură ce clipele se prelungeau, simți cum disperarea îl învăluia.
Înfruntându-și instinctul să închidă ochii, Johnathan rămase treaz în ciuda împingerii puternice a somnului. Creaturile care bântuiau aceste întunecate coridoare ale minții sale erau înspăimântătoare, iar el simțea că cineva, sau ceva, îi privea de dincolo de marginile realității. Cu fiecare moment petrecut acolo, se simțea tot mai aproape de a deveni unul cu această tenebroasă nebunie.
Timpul își pierdea sensul, iar orele i se păreau ca veșnicii în abisul întunecat. Așteptând cu nerăbdare să vadă prima rază a soarelui, Johnathan știa că trebuie să reziste până la răsărit pentru a scăpa de acest coșmar. Cu toate acestea, trecerea timpului îi distrugea mintea, iar gândurile sale se umpleau de viziuni oribile ale infernului.
În cele din urmă, soarele începu să-și facă apariția pe cerul încărcat de teroare, iar întunericul se risipi încet. Johnathan simți cum sufletul începea să iasă din acea prăpastie a disperării, dar amintirea nopții petrecute în Camera 6 rămânea ca o pată indelibilă pe ființa sa.
Părăsind hotelul cu inima grea și ochii încă înspăimântați, Johnathan realiză că poveștile și legende ale hotelului erau mai mult decât simple mituri. Camera 6 era, fără îndoială, o poartă spre iadul îngrozitor al minții umane, iar demonii care locuiau acolo hrăneau răutatea lor din temerile și visele noastre.
De atunci, Johnathan a rămas într-o frenezie înspăimântătoare, incapabil să uite experiența sa. A devenit un suflet chinuit, căutând răspunsuri la întrebările fără răspuns ale hotelului bântuit al morții. În fiecare noapte, simte prezența întunecată a demonilor apropiindu-se de el, continuând să-i tortureze mintea și sufletul.
Astfel, legenda Hotelului Bântuit al Morții a continuat să trăiască, iar camera 6 a rămas închisă, păstrându-și secretul său sinistru. Călătorii curajoși se apropiau de hotel, încurajați de curiozitatea lor, dar niciodată nu mai ieșeau din acea cameră fără a fi lăsați cu urme adânci ale întunericului și disperării infinite.