De Sfantu_Dracu la data: 2023-08-03 21:49:55

Casa

Într-o noapte întunecată, cu lună plină, am revenit în locul copilăriei mele, la vechea fermă fermecătoare unde am crescut, împreună cu sora mea Betsy. Cu o pereche de lanterne în mână, am pornit să explorăm colțurile prăfuite ale casei, râzând și reamintindu-ne de vremurile frumoase petrecute acolo. Dar, în ciuda veseliei noastre, ne-a cuprins o adiere rece în aer, asemenea unei mâini reci și fantomatice care ne bântuia prezența.
"Simțiți și voi că a devenit mai rece aici, sau sunt doar eu?" am întrebat cu vocea tremurândă.
Betsy și-a scuturat capul, încercând să își înlăture frica, dar ochii săi erau mari și plini de neliniște. "Parcă ar fi cineva aici cu noi," a șoptit ea.
Ne-am îndreptat către vechiul măr din curte, iar sub lumina palidă a lunii, am văzut o siluetă ștearsă, o prezență subtilă care se desprindea de întuneric. Am încremenit și ne-am așteptat să dispară în neant, dar în loc de asta, a devenit tot mai vizibilă. Părul lung și învăluit în negru, figura părea să plutească deasupra pământului, apropiindu-se de noi.
"Aceeași Mamă," am reușit să spun, înghițindu-ne teama.
Fantoma era acum în fața noastră, emanând o aură blândă și protectoare, exact cum o aminteam din copilărie. Parcă nu avea nimic sinistru, doar o dorință de a ne îngriji, de a ne proteja, ca pe copiii săi.
Fără să ne dăm seama, ne-a ghidat înăuntru, în casa plină de amintiri. Cu lanternele strălucind prin camera prăfuită, am văzut acel vechi scaun din lemn, împotriva peretelui din spate al livingului. În ciuda faptului că am crescut, am rămas copii pentru ea, iar scaunul reprezenta legătura noastră cu trecutul.
Încet, fantoma a început să împingă scaunul către noi, ne arăta că ne dorea aproape. Am simțit-o în aer, în fiecare pas pe care îl făcea către noi, o prezență stranie, dar caldă.
Ochii noștri s-au întâlnit și am simțit că este adevărată poveste a fost regăsită într-un articol de ziar vechi, despre primul locuitor al fermei, o văduvă care trăise aceleași momente înspăimântătoare cu copiii ei, dar care le-a dat finalul tragic prin otrăvire.
Am încercat să fugim, dar parca nu mai puteam să ne mișcăm. Înghițind în sec, am observat că întreaga casă începuse să se umple de o atmosferă încărcată și opresivă. Imagini întunecate ne-au invadat mintea, dezvăluindu-ne adevărul sinistru din spatele fantomei pe care am numit-o "Mamă".
De fiecare dată când găseam ceașcile de lapte dimineața, ele erau pline nu doar cu lapte, ci și cu o substanță tulbure și otrăvitoare. Aceeași substanță care le-a furat viețile nevinovatelor victime ale văduvei malefice.
Inima ne bătea puternic în piept, iar teama ne cuprindea tot mai mult. Fantoma, sau ceea ce credeam că era fantoma, înainta către noi, iar noaptea devenea și mai întunecată.
În momentul acela, am realizat că nu putem scăpa de această prezență sinistră care ne bântuie. Trebuia să găsim o cale de a elibera sufletele nefericite ale copiilor omorâți și să punem capăt blestemului care ne lega de această casă înfricoșătoare.
Astfel, am pornit să cercetăm înregistrările arhivate și am descoperit că văduva sinistră, înainte de a-și pune capăt vieții, își înregistrase cu grijă fiecare faptă oribilă, de la asasinarea copiilor săi la răzbunarea sa malefică, plasând o maledicție asupra fermei.
Cu aceste informații în mână, am început să recităm o rugăciune străveche, încercând să curățăm locul de răul care se ascundea în el. În timp ce rosteam cuvintele sacre, senzația rece și întunecată începea să se risipească treptat.
În cele din urmă, fantoma părea că își găsește liniștea, iar noi am reușit să eliberăm spiritele copiilor nevinovați.
Ne-am privit unul pe celălalt, știind că putem pleca acum, că povestea acelei case bântuite a luat sfârșit. Ne-am întors către ușă și am părăsit încet fermă, lasând în urmă trecutul întunecat și fantoma malefică.
Într-adevăr, acel loc era bântuit, dar nu de o fantomă blândă și grijulie, ci de o forță malefică care a căutat mereu să ne țină aproape, chiar și după ce am plecat.
Cu toate acestea, acum știam că am încheiat acea pagină înfricoșătoare din viața noastră și ne puteam îndrepta cu încredere spre viitor, departe de umbrele întunecate ale trecutului.