No Image!
Witch Murder De Sfantu_Dracu la data: 2023-08-03 20:26:36
Casa
  • Umbrele Ceasului Morții: Bântuirea din Adâncurile Trecutului

  • Într-o seară de toamnă, cu o ploaie măruntă bătând în geamurile casei mele vechi, m-am hotărât să mă așez în fotoliu și să citesc o carte de groază. Îmi plăceau senzațiile tari pe care le trăiam când cineva talentat reușea să mă înfioare cu cuvintele sale. Caut printre cărțile vechi și găsesc un volum prăfuit, semnat de un autor misterios pe care nu-l cunoșteam.

    Cu titlul său încă neidentificat, cărții nu i-am putut refuza o șansă. Închid obloanele și aprind o lumânare pentru a crea o atmosferă mai potrivită. Încep să citesc și pășesc într-o lume stranie, presărată cu umbre și taine nespuse.

    Eram la varmea acasă. Era undeva în jurul orei 11 noaptea și eu încercam să conving pe cineva să nu ne culcăm încă. Doream să stăm până târziu în noapte, să simțim acea adrenalină pe care o oferă liniștea întunericului. Cu toate acestea, ea a cedat și s-a retras în dormitor. Eu am rămas în sufragerie, privind tavanul și lăsându-mi gândurile să zburde în întuneric.

    Apoi, însă, mi-am dat seama că îmi era sete. Îmi scot repede din minte gândurile bizare și mă ridic de pe fotoliu. În drum spre bucătărie, parcă simțeam o prezență ciudată, ca și cum cineva altcineva ar fi fost încă în casă. Dar trec cu vederea senzația, convins că mintea îmi joacă feste.

    Ajung în bucătărie și, în timp ce iau un pahar pentru a-mi potoli setea, aud cum cineva pare să lovească o farfurie. O fiorașă rece îmi străbate coloana vertebrală. Mă întorc să privesc holul și sunt înspăimântat de ceea ce văd. Doi ochi roșii ca flăcările iadului mă privesc fix, de parcă ar fi vrut să mă străpungă cu privirea lor. Înspăimântat, fug înapoi în camera de zi și închid ușa în urma mea, ca și cum acea ușă ar fi putut să mă protejeze de ceea ce abia dacă puteam înțelege.

    Inima îmi bate ca un toboșar nebun și mă uit disperat în jurul camerei în căutarea unui refugiu. Mă gândesc să o trezesc pe varmea, dar parcă ceva în mine mă împiedică să fac asta. Am înghițit în sec și am scos o rugăciune în gând, ca o adiere sfântă care să mă apere de orice rău ar putea pătrunde în locuința mea. Am auzit cum ușa camerei se deschide lent și am încercat să mă abțin să nu țip de groază.

    Pas cu pas, cineva sau ceva se apropia de mine pe covorul moale. Îmi simțeam pielea zbârlindu-se și, dintr-o dată, am avut senzația că ceva mă dezvăluie. Într-un act de disperare, am făcut semnul crucii cu limba, dar imediat apariția misterioasă a dispărut, lăsând în urmă doar un ecou rece al prezenței sale.

    Abia câteva ore mai târziu, în zorii zilei, am găsit un pahar spart în bucătărie, iar varmea mi-a povestit un vis tulburător în care o arătare o urmărea și o închidea într-un loc misterios și fierbinte. Amândoi ne simțeam epuizați și neliniștiți, iar lucrurile începeau să capete o nuanță ciudată, ca și cum realitatea și coșmarul s-ar fi împletit într-o singură entitate.

    Decizia de a nu mai umbla prin casă pe timp de noapte era unanimă, dar această promisiune de a ne proteja unul pe celălalt nu putea stinge teama profundă pe care o purtam în suflet. Ceva malefic părea să se fi lipit de sufletele noastre, refuzând să se lase înlăturat.

    De atunci, fiecare noapte petrecută în acea casă a fost presărată cu evenimente bizare și inexplicabile. Personaje stranii și sinistre își făceau apariția pe neașteptate, iar spațiul dintre realitate și fantezie părea să se subțieze în fiecare clipă.

    Ne-am confruntat cu terori și coșmaruri pe care nicio minte nu ar fi putut să le imagineze. Fiecare zgomot, fiecare umbră ne făcea să simțim că suntem prizonierii unui loc în care răul nu cunoaște limite.

    Pe măsură ce zilele treceau, casa devenea tot mai opresivă și misterioasă. În cele din urmă, am decis că este timpul să ne confruntăm cu întunericul care ne învăluia existența.

    Am început să cercetăm istoria casei și a locului în care era construită. Ceea ce am descoperit ne-a tăiat respirația. Cu multe decenii în urmă, în acea locație, se afla o casă bântuită care fusese distrusă într-un incendiu misterios. Se spunea că un demon străvechi pândește în adâncurile ruinelor și că orice suflet îndrăznește să pășească în acea locație va fi blestemat pentru eternitate.

    Cu inima strânsă de teamă, am decis că trebuie să găsim o modalitate de a învinge acest malefic spirit care ne înconjura. Ne-am pregătit cu arme sfinte și am intrat în adâncurile casei, acolo unde întunericul părea să aibă viață proprie.

    Dar ceea ce am găsit acolo a depășit orice limită a groazei. Spiritele celor care fuseseră blestemați să rămână în acea casă, inclusiv a demonului care o pândește, au început să ne înconjoare, să ne tortureze cu amintiri dureroase și să ne ademenească cu iluzii înspăimântătoare.

    În mijlocul haosului și al disperării, am găsit curajul de a lupta împotriva acestor întunericuri dinăuntrul și din afară. Am reușit să eliberăm sufletele capturate și să izgonim demonul în infernul său. Însă, în acel act de curaj, am plătit un preț teribil.

    După acea noapte, casa a fost arsă și distrusă complet. Ne-am mutat într-un alt loc, sperând să uităm toate acele clipe de groază. Dar ele rămân mereu cu noi, în amintirile noastre și în visele noastre de fiecare noapte.

    De atunci, în fiecare noapte, înainte să adorm, îmi fac semnul crucii cu limba și rostesc o rugăciune, încercând să mă apăr de orice întuneric ar putea să ne urmărească. Dar nu știu dacă vreodată vom scăpa cu adevărat de umbrele ceasului morții, pentru că maleficul întotdeauna găsește o cale de a reveni.

    Lasa un Comentariu

    Nu esti Conectat!