De Sfantu_Dracu la data: 2023-08-01 20:48:32

Padure

Într-un sat izolat, undeva în adâncul pădurii, o legendă terifiantă circula de generații întregi. Se spunea că, dincolo de perdeaua de copaci, într-o lume stranie și întunecată, creaturi înfricoșătoare își făceau aparitia la fiecare eclipsă de lună plină. Oamenii erau sfătuiți să stea departe de pădure în acele nopți malefice, dar curiozitatea și încântarea căminelor lor îi atrăgeau în continuare ca un magnet.

Era seara unei așteptate eclipse de lună plină, iar o atmosferă ciudată și grea se așternuse peste sat. Oamenii își închiseră grăbite casele și se străduiră să uite de povestea malefică, dar fiecare bătaie a inimilor era adânc resimțită. Într-un colț îndepărtat al satului, locuia o tânără curajoasă numită Elena. Ea era fascinată de povești și mituri, și, în secret, aștepta cu nerăbdare să vadă dacă ceea ce se spunea despre creaturile din spatele perdelei era adevărat.

Cu toate avertismentele și superstițiile satului, Elena se simțea atrasă de pădure. În acea noapte, când toți locuitorii erau gata să se ascundă în casele lor, ea s-a hotărât să pătrundă în tenebrele adânci ale pădurii. Într-o înșelătoare liniște, ea păși pe covorul de frunze uscate și a început să se apropie de perdeaua de copaci.

În timp ce se apropia, voci neomenesti au început să se audă în urechile ei. Erau șoapte înțelese și sinistre, care făceau pielea să-i fiarbă și inima să-i bată mai repede. Cu toate acestea, curiozitatea ei o înfrângea, iar dorința de a vedea cu ochii săi creaturile din miturile străvechi era mai puternică decât orice frică.

La un moment dat, privirea ei a fost atrasă de un clar de lună care strălucea printre copaci. În acel moment, un fior înghețat a străbătut-o. Își aminti de versurile pe care le auzise din bătrânii satului: "Luna își spune povestea, ascult-o atent, caci veste ar putea veni ca un torent de crime și durere."

Elena și-a întărit pasul, hotărâtă să vadă mai mult. Cu toate că inima îi bătea ca un tobe de război, ea simțea o stranie încântare în fața necunoscutului. Când s-a apropiat de perdea, a simțit un miros puternic de putrefacție și a auzit un foșnet apropiindu-se.

Fără a mai sta pe gânduri, a făcut un pas înapoi. În acel moment, în spatele perdelei de copaci, au apărut siluete întunecate. Contururile lor erau șterse, dar se putea observa că aveau membre alungite și ghiare ascuțite. Vorbeau într-o limbă străină și amenințătoare, care pătrundea adânc în mintea Elenei.

S-a întors să fugă, dar a înghețat pe loc când a văzut că perdeaua de copaci se închidea în spatele ei, blocându-i calea de întoarcere. Respirația ei devenise greoaie, iar gândurile i se contopiseră cu strigătele înfricoșate ale creaturilor.

Din pădure, o strigare pătrunzătoare a răsunat în întuneric, iar inima Elenei a început să bată ca un tambur în piept. Era prietena ei, Maria, care o chema îngrijorată, dar pare că și ea a căzut în capcana creaturilor. Un val de panică s-a revărsat asupra Elenei, iar instinctul de a-și proteja prietena a luat-o pe nepregătite.

Ea a luat-o pe Maria în brațe și a început să alerge, știind că timpul era împotriva lor. Creaturile erau tot mai aproape, iar suspansul în aer era palpabil. Întunericul pădurii înghițea totul în jurul lor, iar strigătele și vorbele sinistre erau ca o muzică malefică.

Fără să mai stea pe gânduri, Elena și Maria au încercat să iasă din pădure cât mai repede posibil. Fiecare pas era o luptă cu propriile frici și cu prezența creaturilor care le amenințau viața. Cu fiecare secundă care trecea, pădurea părea să se transforme într-o lume de coșmar, iar inima Elenei bătea să-i spargă pieptul.

În cele din urmă, cu ultimele picături de putere, au reușit să iasă din pădure și să se întoarcă în siguranță în sat. Cu respirațiile sacadate și lacrimile curgând pe obrajii lor, Elena și Maria au jurat să nu mai intre niciodată în pădure în noaptea eclipselor de lună plină.

Însă, dincolo de perdeaua de copaci, creaturile rămâneau în așteptare, iar dorința de a se întoarce pentru a-și alege următoarele victime era în continuare puternică. Supranaturalul, misterul și suspansul planau asupra satului, iar povestea de coșmar continua să fie rostită cu tremur în glas de către generațiile care au trăit și au supraviețuit acestor nopți malefice.