No Image!
Witch Murder De Sfantu_Dracu la data: 2023-07-31 14:37:45
Creaturi
  • Abisul Înfricoșător: Întoarcerea Cărților Blestemate Vol 1

  • Într-un cătun izolat, bântuit de o istorie întunecată, locuia o tânără numită Elena. Viața ei, deși aparent senină, ascundea mistere malefice ce așteptau să iasă la iveală. La vârsta de 10 ani, destul de tânără pentru a fi pradă forțelor înfricoșătoare, își sărbătorea ziua de naștere într-o veselie aparent inocentă. Dar ceea ce era de negurat și de neatins începea să se întrezărească, gata să-i tulbure liniștea.

    Pe întunericul nopții fericitei sărbători, când copila își închisese ochii pentru a intra în lumea viselor, ceva oribil se petrecea în adâncul umbrelor. Deodată, o șoaptă stridentă și înfricoșătoare îi răzbi prin subconștient. Era o voce pe care o recunoștea, dar care se transfigurase în ceva înspăimântător și înstrăinat. Înghețată de spaimă, inima ei bătea sălbatic în piept.

    Într-o palidă strălucire a lunii, ochii săi îngroziți zăriră o siluetă sinistră apropiindu-se de marginea patului. În timp ce un vârtej de frică îi cuprindea sufletul, înțelese că vocea ce o chemase nu aparținea mamei sale iubitoare. În spatele siluetei înfiorătoare se desluși o bătrână înfățișare, cu părul dezgolit și haotic. Ochii săi ardeau ca niște cărbuni aprinși, iar prezența ei emană o putere înspăimântătoare.

    Această întunecată strigoaică încerca să o atragă pe Elena să iasă din patul ei. Paralizată de groază, fata simți cum îi fug puterile și se prăbuși în inconștiență, pierzându-se în abisul necunoscutului.

    În momentul următor, revenindu-și în brațele mamei, fu întâmpinată de lacrimi și sărutări disperate. Femeia îi mărturisi că a auzit strigătul ei înspăimântător și a găsit-o lângă ușa dormitorului. Dar misterul care stătea în umbră rămânea nedescifrat, iar tânăra Elena rămase cu sufletul zguduit, știind că ceva rău veghează din întunericul nevăzut.

    În ciuda încurajărilor mamei de a trece peste întâmplare, Elena simțea că acea experiență a adus cu sine o stranie blestemare, iar lumea înconjurătoare avea să se contureze sub un alt aspect, unul sumbru și imprevizibil, așteptând să o devoreze în orice clipă.

    Cinci ani au trecut, dar umbra acelei nopți îngrozitoare persista în mintea lui Elena. Își spunea mereu că totul fusese doar un coșmar, o iluzie neplăcută creată de imaginația sa înspăimântată. Cu toate acestea, în liniștea nopților, răul din trecut începea să se agite, așteptând să-i reveleze destinul îngrozitor.

    Într-o noapte întunecată, în vis, bătrâna sinistră reveni, prezentându-i un pachet de cărți misterioase. Ochii ei, strălucind ca două gheare ascuțite, îi pătrunseră sufletul, făcând-o să se întrebe dacă era într-un coșmar sau în realitate. Cu toate acestea, curiozitatea o copleși și, fără să-și poată stăpâni gesturile, acceptă pachetul.

    La trezire, realitatea și visul se contopiră într-un întunecat amalgam. Cărțile erau acum în preajma ei, așteptând să-i dezvăluie secretele adânc îngropate. Cu fiecare pagină întoarsă, o energie neagră se prelingea în sufletul ei. Cunoștințele interzise și puterile nefirești parcă făceau din Elena o stăpână a întunericului.

    Elena își povesti încântată descoperirea prietenei sale, sperând că aceasta o va înțelege. Dar cunoașterea proibită nu aducea doar puteri, ci și consecințe grave. Împreună, se joacă cu cărțile, iar destinul părea să fie sub controlul lor. Cu toate acestea, mânia îndreptată către sora prietenei îi deschide ochii spre faptul că puterea vine la un preț înfricoșător.

    Într-un răscolitor act de violență, prietena ei își vede sora agresată de propriul soț. Vina o măcina pe Elena, înghițindu-i sufletul într-un abis de disperare. Își amintea cu groază că cărțile îi dezvăluise viitorul, că ceea ce spusese se adeverea. Cu inima frântă, prietenia lor se clinti și se destramă în întunericul vinovăției.

    Conștiința ei se zbătea în haosul neputinței, în timp ce dorea să șteargă cu totul puterile malefice pe care le descoperise. Hotărâtă să nu mai lase umbra întunecată să o conducă, se retrase în tăcere și într-un rug sacru își rosti jurământul către cer și către ea însăși.

    În smerită rugăciune, închise cărțile într-o cutie și le depuse adânc în pământ, sperând că acesta le va înghiți pentru totdeauna. Își jură să nu mai caute puteri interzise, să lase luminii să-i calauzească pașii. Dar încă nu știa că forțele întunericului aveau să aștepte în umbră, mereu pregătite să reapară și să-i strice viața din nou. În inima întunericului, Elena știa că răul nu putea fi ținut departe pentru totdeauna.


    Întunericul nu se lăsa niciodată învins ușor. În ciuda senzației că a scăpat de coșmar, Elena descoperi că poarta către abis fusese deschisă, iar maleficul său impact nu avea să o părăsească. Oamenii din jurul ei simțeau că o privire înspăimântătoare o urmărea mereu, iar sufletul ei era jucăria viziunilor întunecate.

    Visele sale deveneau un labirint al groazei, o capcană în care era prinsă nopțile întregi. Acțiunile sale, în mod inexplicabil, sfârșeau în eșec și distrugere. S-a pierdut cu totul în acest război cu forțele din umbră, iar o ceartă cu lumea întreagă a fost doar începutul prăbușirii ei.

    Îngrijorată și incapabilă să-i aline durerea, mama o duse la medic, iar Elena deveni prizoniera unui carusel de medicamente, care doar o sedau temporar. Într-o noapte plină de nebunie, cu mintea în hățișul întunericului, fără să-și dea seama, înghiți o supradoză devastatoare.

    Îngeri negrii păreau să-i ridice sufletul către lumea morților, dar mama și sora ei au luptat să o tragă înapoi, într-un dans disperat cu moartea. Cu eforturi supraomenești, reușiră să o readucă la viață, dar trupul ei era ca o umbră a ceea ce fusese odată.

    Tremurând în sala de reanimare, într-o lumină spitalicească dură, medicii priveau uimiți la miracolul aparent neexplicabil al supraviețuirii ei. Totuși, nimeni nu știa că pe lângă trupul învăluit în suferință, sufletul ei purta încă povara întunericului.

    Rănită și zguduită, Elena simți că trebuie să se ridice din adâncul deznădejdii. Cu fața îngenuncheată în rugăciune, cerea ajutor și călăuzire pentru a se elibera de acele cărți blestemate. Jură că va lupta cu răul dinăuntrul ei și că va găsi o cale spre lumină.

    În ciuda provocărilor și tentațiilor, Elena a continuat să înfrunte forțele întunericului cu o hotărâre amețitoare. În fiecare noapte, își căuta pacea interioară în rugăciuni sfâșietoare și încerca să păstreze distanța de cărțile rele. Descoperi că puterea nu stă în cunoștințe interzise, ci în încrederea în sine și în capacitatea de a face bine celorlalți.

    Călătoria ei nu se încheia aici, ci doar începea. Pe parcursul învățăturilor dureroase și al maturizării forțate, învăță că puterea interioară și credința în bine erau armele sale adevărate împotriva întunericului. În adâncul sufletului său îngrozit, înțelese că chiar și cele mai întunecate experiențe pot deveni călăuze spre lumină și lecții prețioase de viață.

    Înfruntând cu curaj demonii dinăuntrul ei, Elena se angajă într-o căutare disperată pentru a înțelege și a înfrânge întunericul care o bântuia. Fiecare zi era o luptă împotriva vremurilor tulburi din mintea sa, iar visele sale deveneau tot mai îngrozitoare și mai imposibil de controlat. Avea impresia că în umbrele nopții, umbrele malefice o înconjurau, iar vocea bătrânei sinistre îi șoptea în tăcere avertismente înspăimântătoare.

    Pe măsură ce timpul trecea, Elena începu să înțeleagă că acele cărți malefice reprezentau un portal către o dimensiune întunecată și că fiecare utilizare a lor deschidea o nouă poartă în sufletul ei. Efectele lor se răsfrângeau asupra destinului său și nu putea scăpa de consecințele lor fără a găsi o soluție definitivă.

    Într-o zi, în timp ce căuta indicii în cărțile sale vechi despre originea lor și despre modul de a le distruge, întâlni un bătrân înțelept, cunoscut ca Strigoiu, care locuia într-o colibă izolată în pădurea adâncă. Se spunea că acesta avea cunoștințe asupra unor secrete vechi, învechite și periculoase.

    Cu inima bătând sălbatic, Elena ajunse la colibă și, în ciuda avertismentelor din partea localnicilor să nu se apropie de bătrânul misterios, intră hotărâtă în lumea lui Strigoiu. Lumina palidă a lumânărilor dezvăluia conturul mistic al colibei, iar aerul era încărcat de o energie neliniștitoare.

    Strigoiu era un om misterios, cu ochii strălucind ca două globuri de foc. Îi povesti lui Elena despre puterile cărților, despre portalul spre întuneric și despre prețul pe care-l plătea pentru a le descifra secretele. Avertiză tânăra că nu exista cale de întoarcere din lumea întunecată în care intrase și că lupta cu forțele răului era un drum periculos.

    Cu toate acestea, Elena era hotărâtă să-și salveze sufletul și să-și învingă demonii. Strigoiu o învăță despre puterile magiei curate și despre modalități de a-și proteja sufletul în fața tentațiilor întunericului. Îi dădu un cristal strălucitor, pe care să-l poarte ca un scut împotriva influențelor malefice.

    Dar, într-o noapte neagră, bătrâna sinistră din visele sale își făcu apariția în coliba lui Strigoiu. Înfricoșată, Elena își dădu seama că nu era doar un vis, ci că răul pătrunsese în realitatea

    Lasa un Comentariu

    Nu esti Conectat!