De Spirite Malefice Înfrânte.
Într-o zi de 13 noiembrie, trei surori, Sofia, Elena și Ana, au decis să meargă la bunicii lor pentru a petrece un weekend liniștit în casa bunicilor. Era o zi rece și ploioasă, iar în acea zi s-a întâmplat să moară un motociclist într-un accident tragic. Cu toate acestea, surorile au hotărât să nu se concentreze pe detalii neplăcute și să încerce să transforme ziua într-una plină de bucurie și învățături.
Fetele purtau fulare calde pentru a se proteja de frigul de afară. În drumul lor, s-au despărțit pentru a-și rezolva câteva treburi personale. Sofia s-a dus la frizerie să-și aranjeze părul, în timp ce Elena și Ana au continuat drumul spre casa bunicilor.
Între timp, în apropiere, un bărbat necunoscut pe nume Andrei a venit cu motocicleta sa, dar, în mod surprinzător, s-a oprit lângă fata care nu avea încă fularul. Fata s-a simțit încurcată și puțin speriată, dar nu și-a pierdut curajul. Ea i-a spus politicos lui Andrei că se grăbește să se întâlnească cu surorile ei și a plecat repede. Andrei, un bărbat amabil, a zâmbit și a pornit motocicleta, continuându-și drumul.
Sofia, având părul aranjat, a luat-o la pas pe aleea umbroasă către casa bunicilor. În drumul său, a întâlnit un grup de copii care se jucau în parc. S-a oprit și a început să se joace cu ei, să le povestească povești amuzante și să le ofere bomboane. Copiii au râs și s-au bucurat de momentul petrecut împreună.
Între timp, Elena și Ana au ajuns la casa bunicilor, unde i-au găsit pe bunici așteptându-le cu brațele deschise. Bunica le-a pregătit o masă delicioasă, iar bunicul a scos din pod jocurile vechi, cu care s-au jucat cu toții împreună. Au petrecut o după-amiază minunată, povestind și râzând împreună.
În timp ce se adunau toate cele trei surori în curtea casei bunicilor, în fața lor a apărut o apariție stranie, care s-a dovedit a fi spiritul mamei lor decedate. Cu toate că le-a luat un moment să asimileze această întâmplare, au simțit că prezența mamei lor le aducea un sentiment de pace și iubire. Spiritul mamei lor le-a spus să găsească o papusă veche, pe care o găsiseră întâmplător în podul casei bunicilor, și să o stropescă cu apă dintr-un lac din apropiere.
Fetelor nu le-a fost ușor să găsească papusa, dar cu răbdare și îndemânare, au reușit să o găsească într-un colț uitat al podului. Apa din lacul de lângă casă a avut un efect straniu asupra papusii, care a început să strălucească într-o lumină caldă și misterioasă.
Spiritul mamei lor le-a spus să rostească cuvintele: "Îți oferim acest cap, îți oferim acest cap, îți oferim acest cap." În momentul în care au spus aceste cuvinte, spiritele rele care le bântuiau au fost închise în papusă, iar aceasta a devenit un simbol al puterii lor de a învinge frica și întunericul.
Fetele, cu spiritul mamei lor alături, au mers în grădină și au aruncat papusa într-o baltă adâncă. În acel moment, au simțit cum se eliberează de întunericul și frica care le copleșea. Spiritul mamei lor le-a mulțumit pentru curajul și iubirea lor și le-a promis că va fi mereu cu ele, în sufletele lor.
În seara acelei zile, cele trei surori se întoarseră la casa bunicilor lor, dar nu puteau să uite întâmplările ciudate și înfricoșătoare din parc. În timp ce se strângeau în jurul focului, își amintiră de vorbele mamei lor decedate și de papusa malefică. Chiar și în adăpostul căldurii și luminii, simțeau că ceva încă le urmărea din umbră.Noaptea, un vânt puternic bătu dintr-odată și ferestrele se clătină amenințător. În tăcere, cele trei surori au simțit că ceva sinistru se apropie. În camera bunicilor, un ceas bătrân începu să ticăie într-un ritm ciudat, ca și cum ar fi anunțat venirea unui rău iminent.
Fără să-și ia ochii de la ușă, fetele au simțit cum atmosfera devenea tot mai tensionată, iar spațiul din jurul lor părea să se strângă. Strigătul unui lup singuratic răsună în noapte, iar luminile se stingeau și se aprindeau în mod inexplicabil.
Era clar că spiritele malefice eliberate din papusă nu erau mulțumite de captivitatea lor în acel obiect și că doreau să se răzbune. Înțelegeau acum că avea să fie o luptă pentru supraviețuire și că trebuiau să se bazeze una pe cealaltă pentru a înfrunta întunericul care le înconjoară.
Fără să-și piardă curajul, au strâns mâinile și au început să citească o rugăciune a strămoșilor lor, cerându-le protecție împotriva forțelor malefice. În acel moment, ceasul bătrân s-a oprit brusc, lăsând în urmă un tăcere apăsătoare.
În lumina licărindă a focului, au văzut cum o siluetă întunecată se materializa în mijlocul camerei. Era o ființă malefică, cu ochi strălucitori și mâini înghețate. Cu o voce asurzitoare, începu să le amenințe și să le înspăimânte.
Dar surorile rămase unite și nu au clintit. Cu curajul adunat din adâncul sufletului, au început să cânte o melodie de leagăn pe care mama lor le-o cânta odinioară. Melodia umplu camera cu o energie protectoare și începu să facă spiritul să tremure.
Spiritul încercă să le despartă, să le îngenuncheze cu temeri și să le descurajeze, dar forța iubirii lor era mai puternică decât orice vrăjitorie malefică. Cu fiecare notă a melodiei, spiritul se slăbea, și strigătele sale se estompau.
Când melodia ajunse la punctul culminant, cu toate cele trei voci unite în armonie, lumina orbitoare umplu întreaga cameră. Spiritul fu învins și disipat într-un vârtej întunecat, care se topi în neant.
Odată cu plecarea spiritei malefice, atmosfera din casă se linisti, iar vântul încetă să mai bată. Surorile simțeau că au învins răul și că își protejaseră casa și pe cei dragi.
În ziua următoare, plecară acasă cu inimile pline de încredere și putere. Nu uitau niciodată că întunericul poate veni și din cele mai neașteptate locuri, dar și că iubirea, unitatea și curajul pot învinge orice forță malefică.