De Floare albastră misterioasă
Într-o noapte întunecată și ploioasă, bărbatul s-a hotărât să meargă în grădina sa pentru a se reculege și a-și alunga gândurile sumbre. Cu lanterna în mână, a pornit către grădina plină de flori, dar de data aceasta atmosfera părea diferită. O lumină palidă și înfricoșătoare îmbrățișa grădina, aruncând umbre ciudate asupra petalelor frumoase.
În timp ce bărbatul pășea pe alei, aude un șuierat sinistru, iar frunzele atingându-se parcă șopteau un avertisment. A încercat să-și alunge teama, punând toate acestea pe seama vremii întunecate și a stării sale mentale. Dar în adâncul inimii, el simțea că ceva nu era în regulă.
În timp ce își îndrepta privirea către locul unde în urmă cu câteva zile oferise trandafirul femeii misterioase, o viziune îngrozitoare îi zguduie sufletul. În locul trandafirului, o umbră întunecată se prelingea de pe pământ, iar rădăcinile sale păreau să fi prins viață. Îngrozit, bărbatul s-a apropiat, iar în lumina slabă a lanternei, a putut vedea o imagine de coșmar - trandafirul creștea din mormântul femeii!
Fiorii îl cuprinseseră complet, iar inima îi bătea sălbatic în piept. Acesta era vestonul pe care i-l dăruise! Era un semn, un avertisment de dincolo de mormânt. Încercând să-și păstreze rațiunea, bărbatul și-a dat seama că femeia pe care o întâlnise nu era o simplă trecătoare, ci sufletul rătăcitor al femeii decedate.
Zilele au trecut, dar groaza nu l-a părăsit niciodată. În fiecare noapte, visurile erau bântuite de chipul femeii și de misterul mormântului său. La fiecare pas pe care-l făcea în sătucul liniștit, el simțea privirile invizibile ale sufletului pierdut, iar grădina sa de flori devenise un cimitir al amintirilor.
Încercând să înțeleagă ce se întâmpla, bărbatul a căutat sfaturi și ajutor la preotul bisericii locale. Acesta, pe nume părintele Gabriel, l-a ascultat cu atenție și, cu o privire îngrijorată, i-a dezvăluit o legendă veche a satului. Se spunea că acum mulți ani, o femeie frumoasă și iubitoare de flori fusese blestemată să rămână pe pământ ca un suflet rătăcitor după ce murise într-un accident tragic.
Legenda spunea că sufletul ei nu va putea găsi pacea decât dacă cineva îi va oferi un dar de preț, un dar primit din suflet și dăruit din inimă. În caz contrar, sufletul rătăcitor ar bântui pentru eternitate, însetat de alinare și iertare.
Bărbatul a realizat că darul pe care i-l dăruise, trandafirul roșu, nu fusese suficient pentru sufletul femeii. El trebuia să facă ceva mai mult, să ofere o dovadă a dragostei și iertării sale. Cu inima copleșită de durere și regret, s-a hotărât să planteze un grăunte de grâu la mormântul femeii, un simbol al speranței și reînnoirii.
Noaptea aceea, în lumina lunii palide, a adus grâul și a plantat cu grijă sămânța în pământ. În timp ce o acoperea cu pământul moale, o strălucire ușoară a înconjurat mormântul. Simțea că sufletul femeii era prezent acolo, păzindu-l, observându-l.
Ziua următoare, o minune a avut loc. În grădina bărbatului, lângă locul unde fusese plantat grâul, o floare unică înflorește. O floare albastră și strălucitoare, cu petale delicate și frumusețe uluitoare, pe care bărbatul nu o mai văzuse niciodată înainte.
Cuvântul despre această minune s-a răspândit rapid în sat. Grădina bărbatului devenise o atracție stranie și fascinantă. Cu toate acestea, el a păstrat povestea și semnificația din spatele acelei flori albastre pentru el însuși, ca un secret sacru.
De atunci, bărbatul nu s-a mai simțit singur sau bântuit. Înflorirea misterioasă a acelei flori albastre i-a adus liniștea și a eliberat sufletul femeii din blestemul ei. În fiecare seară, el privea spre cer și simțea că sufletul ei veghează asupra sa, iar grădina sa de flori a devenit un loc sacru al iubirii și amintirilor, închinat frumuseții și misterului sufletului rătăcitor.