Copacul misterios: Realitate sau vis?
A fost o iarnă grea în satul bunicului meu, acoperit de un strat gros de zăpadă. Bunicul simțea adesea dorul de a-și vizita sora mai mare, care locuia într-un alt sat apropiat. Această dorință l-a însoțit mulți ani și, în cele din urmă, a hotărât să facă acea călătorie. Într-o dimineață rece de decembrie, bunicul nostru a pornit pe drumul lung până la sora sa. Drumul era împietruit de zăpadă, iar vântul pătrunzător bătea în fața lui. Cu toate acestea, bunicul era hotărât să ajungă la destinație și să petreacă timp prețios alături de sora lui. După o călătorie obositoare, bunicul a ajuns în cele din urmă în satul sora sa. Acolo, a fost întâmpinat cu căldură și bucurie. Sora lui l-a primit în casa ei primitoare și l-a cinsti cu o sticlă de rachiu făcut în casă, pentru a-l ajuta să se încălzească după drumul lung și geros. Bunicul și sora lui au petrecut ziua întreagă povestindu-și amintiri și savurând băutura caldă. Înainte de a pleca spre casă, bunicul a mulțumit sora sa pentru ospitalitatea ei și pentru rachiul cald. Cu inima plină de căldură și capul ușor amețit de efectele băuturii, bunicul și-a luat rămas bun și a plecat în întunericul serii, sperând să ajungă acasă cât mai curând posibil. Pe măsură ce bunicul se îndrepta spre satul său, senzația de amețeală s-a intensificat, iar efectele rachiului se făceau tot mai simțite. În acea stare confuză, bunicul s-a rătăcit în întunericul pădurii care separa cele două sate. Pas cu pas, își căuta drumul, dar fără succes. Parcă totul părea să se repete într-un cerc nesfârșit. Într-un moment de disperare și uimire, bunicul a văzut în fața sa un copac impodobit ciudat, ca un pom de Crăciun. Însă "podoabele" nu erau decât o gaină neagră care stătea liniștită în ramurile acoperite de carpe și buruieni. În jur nu se vedea nicio urmă de viață, iar întreaga scenă părea desprinsă dintr-un vis sau o halucinație. Bunicul și-a făcut cruci și a încercat să meargă mai departe, dar, cu toată eforturile sale, a ajuns din nou în fața aceluiași copac. Era o senzație ciudată de deja-vu și se întreba dacă acesta era cu adevărat realitatea sau doar o iluzie produsă de rachiu. Cu inima palpitând, a continuat să meargă, luptându-se cu amețeala și epuizarea. În cele din urmă, bunicul a căzut într-un somn profund, în mijlocul zăpezii, într-o noapte întunecată și liniștită. Timpul părea să se fi oprit, iar el nu știa cât timp a dormit. Dar când s-a trezit, nu mai era în pădure, ci într-un câmp deschis, aproape de satul său. Cu inima ușurată, bunicul și-a continuat drumul spre casă. În timp ce se apropia de sat, nu putea să nu se întrebe dacă întâlnirea cu acel copac ciudat și "podoabele" sale neobișnuite fuseseră reale sau doar un vis indus de rachiul puternic. A ajuns acasă și și-a povestit aventura soției și copiilor, iar aceștia au ascultat cu uimire și curiozitate. În final, bunicul și-a dat seama că indiferent dacă a fost realitate sau vis, acea întâmplare i-a oferit o lecție importantă despre puterea imaginației și influența pe care o pot avea asupra noastră lucrurile pe care le experimentăm. De atunci înainte, povestea copacului impodobit și a gainii negre a devenit o legendă în satul bunicului, amintindu-le tuturor să fie atenți la tainele pe care viața le poate dezvălui în cele mai neașteptate moduri.