De Chinul pierderii de bunica
Niciodată nu am simțit ce înseamnă să pierzi pe cineva drag. În data de 28 noiembrie 2006, am pierdut singura ființă la care am ținut mai mult decât la părinții mei, bunica mea. Această despărțire m-a afectat foarte rău, dar Dumnezeu mi-a dat putere și m-a ajutat să mă revin la normal.
În timp ce bunica mea trăia, aveam obiceiul să o întreb mereu dacă atunci când va muri, mă va bântui, iar răspunsul ei era mereu "da". Se pare că după ce a murit, dorința mi s-a îndeplinit. În fiecare lună, în noaptea de 27 spre ziua de 28, bunica mea nu-mi dă pace. Mereu îmi apare în față și nu mă lasă să dorm. Dar într-o seară de 27 spre 28, am simțit ceva nemaipomenit.
Dormeam și, deodată, spatele meu mi s-a răcit și simțeam cum cineva stătea pe pieptul meu. Nu mă mai puteam mișca deloc, și pentru prima dată mi-a fost frică. Simțeam o prezență în cameră. Închideam ochii, iar bunica mea îmi apărea instantaneu în gând. Părea că se joacă cu mintea mea. Deodată, am început să mă pot mișca. M-am ridicat în fund și apoi în picioare și am început să învârt în cerc prin mijlocul casei. Cineva nu-mi dădea pace.
Am sunat-o pe prietena mea și i-am povestit tot. Mi-a zis să mă liniștesc și să mă culc, să repet de mai multe ori în gând: "Domnul este cu mine!" Și așa am făcut. M-am așezat în pat și am închis ochii, apoi am început să repet de mai multe ori ce mi-a zis prietena mea. Deodată, am simțit că ceva mă eliberează. Mă simțeam în siguranță și nu-mi era frică.
A doua zi m-am trezit și i-am povestit mamei. Apoi mama, cu părere de rău, mi-a zis că în ziua aceea bunica mea făcuse 2 ani de când a murit și noi uitasem. Mi-am dat seama că bunica mea era supărată pe mine pentru că o dezamăgisem. Uitasem ziua în care murise și nu dădusem nimic de pomană. Mama m-a sfătuit că dacă vreau să nu mă mai chinuie bunica în fiecare lună, în fiecare seară de 27 spre 28, să dau de pomană o ceapă și o pâine.
Însă am refuzat, pentru că asta mi-am dorit atunci când îi trăia. Mi-am dorit să nu-mi dea pace și să mă facă să simt lângă mine. Odată m-am trezit noaptea cu o palmă peste față și n-am știut de unde, pentru că doar dormisem singur. Bănuiesc că și atunci am dezamăgit-o cu ceva.
Chiar dacă v-am plictisit cu o întâmplare banală, puneți-vă în locul meu să știți că cineva drag nu-ți dă pace și te chinuie noaptea.