De Sfantu_dracu la data: 2023-07-12 18:28:36

Cimitire

Era odată într-un mic sat de la marginea munților un băiețel curios și isteț pe nume Andrei. El locuia cu familia sa într-o casă micuță, iar în curte se afla o căsuță veche, în care străbunica lui odinioară își petrecuse ultimele zile. Străbunica era cunoscută de toți ca o femeie bună și înțeleaptă, iar vestea că plecase dintre cei vii întrista întreaga comunitate.

Trăbunica lui Andrei murise într-o zi călduroasă de primăvară spre vară, iar soarele înalt și căldura apăsătoare au accelerat procesul de descompunere. Era normal ca astfel de lucruri să se întâmple, însă străbunica nu numai că se descompusese, dar se umflase și devenise greu de recunoscut.

După înmormântare, bunicul lui Andrei trebuia să intre în camera în care se afla catafalcul străbunicii pentru a aduce ceva de acolo. Era o cameră mică și întunecată, iar aerul din interior era încărcat de tristețe și amintiri. Înaintând cu teamă, bunicul lui Andrei a pășit înăuntru și a observat că nu era nimeni în cameră în afara lui.

În acel moment, mâinile străbunicii au căzut brusc de o parte și de alta a corpului, iar mâna în care ținea o cruce de ceară aproape că l-a lovit pe bunicul. Spăimântat, bunicul a fugit din cameră, strigând că mama lui aruncase cu crucea după el. Văzându-l panicat, mai mulți oameni din sat au venit în grabă să vadă ce s-a întâmplat.

Unul dintre oameni a avut curajul să intre în cameră și să lege mâinile moartei, astfel încât să stea incrucisate pe piept. Gestul a avut un efect calmant asupra celor prezenți și a oferit un sentiment de respect și închinare față de străbunica lor. Cu toate acestea, povestea incidentului a rămas în mintea băiatului Andrei, lăsând o impresie profundă.

Străbunica lui Andrei fusese mereu atașată de bunicul său, iar legătura lor era specială. Îl chema mereu să-i aducă dulceață și îl răsfăța cu afecțiune. După moartea străbunicii, băiețelul a avut o întâmplare misterioasă. Într-o zi, în timp ce se juca în curte, a văzut-o pe străbunica mergând încet prin curte, cu un ceaun în mână pentru a hrăni porcul.

Cu bucurie și emoție, Andrei a alergat să-i arate pe rând părinților și surorii sale. Cu toate acestea, nimeni altcineva în afară de el nu o putea vedea. Era ca și cum străbunica ar fi revenit pentru un moment, doar pentru a-și vizita nepotul drag. De atunci, băiețelul s-a temut să mai intre în camera în care murise străbunica, deoarece îi era frică să nu o vadă din nou.

Trecerea timpului a adus multe schimbări în viața lui Andrei, dar amintirea străbunicii și acea întâmplare misterioasă au rămas vii în inima lui. În nopțile cu lună plină, când toată lumea dormea, el privea în tăcere pe fereastra camerei și își amintea de umbra străbunicii care pășea prin curte.

Astfel, povestea "Umbra Străbunicii" aduce în prim-plan legătura strânsă dintre Andrei și străbunica sa, un mister supranatural și frica față de trecut. În final, această experiență unică îl învață pe băiat să prețuiască și să respecte amintirile celor dragi și să îmbrățișeze cu încredere și curaj viitorul.