Fantoma Miresei
Era o vară sufocantă în Galați, iar povestea pe care o voi împărtăși este una înspăimântătoare, pe care nu o voi uita niciodată. Am decis să petrec vacanța la bunica mea, care locuia într-o casă veche, izolată, pe strada Stelei. Deși locuiam în același oraș, casa ei părea să fie separată de restul lumii. Strada era înconjurată de comunitatea țigănească, unde crescusem și eu, iar legăturile de prietenie pe care le dezvoltasem cu acești oameni erau puternice. Într-o seară toridă de vară, m-am așezat cu ei pe bordură, în timp ce soarele se pregătea să apună. Lumina roșie a amurgului îmbrățișa strada liniștită, iar o adiere de vânt mi-a mângâiat fața. În acea atmosferă relaxată, unul dintre prietenii mei a început să povestească o întâmplare ciudată. Spunea că exista o legendă în comunitatea noastră despre un cuplu tânăr care provenea din familii bogate și puternice. Făceau parte din neamuri influente, care continuau să exercite o influență misterioasă și asupra lumii actuale. Însă, băiatul se confrunta cu probleme grave, fiind amenințat mereu cu moartea de către interlopii din Brăila. Curajos și hotărât, el a reușit să trimită unul dintre mafioți în spatele gratiilor, ceea ce l-a determinat pe liderul acestora să jure răzbunare. Ziua în care tânărul și mireasa sa își uneau destinele avea să se transforme într-un cosmar cumplit. În mijlocul ceremoniei de nuntă, înălțată de bucuria și iubirea lor, lumea interlopă din Brăila a atacat cu brutalitate. Mireasa a fost ucisă cu sânge rece, un glonț rece și necruțător în cap, iar tânărul a fost lăsat să lupte pentru viața sa. În acea zi, fericirea s-a transformat în tragedie și blestem. În timp ce prietenul meu relata aceste evenimente înfricoșătoare, am încercat să rămân calm, dar senzația de neliniște m-a cuprins pe nesimțite. Spaima și curiozitatea m-au făcut să îi conving pe ceilalți prieteni să mergem împreună la acea casă abandonată. Aveam nevoie să descoperim adevărul și să înțelegem dacă exista vreo legătură cu această legendă sumbră. Când am ajuns în fața casei, în miez de noapte, am realizat că aspectul său părea înspăimântător. Era acoperită de o manta de întuneric, cu doar câteva lumini licărind slab în întuneric. Parcă nu era locuită de nimeni, dar undeva în adâncurile sufletului meu, simțeam că o prezență malefică ne observa cu ochii săi nevăzuți. Cu fiecare pas pe care îl făceam spre ușa casei, atmosfera devenea tot mai opresivă. Abia respiram, iar inima-mi bătea într-un ritm neregulat, ca un tocător de carne îngrozitor. Într-un moment înspăimântător, ușa veche a casei s-a deschis, lăsând să se reverse o lumină palidă și sinistră. Încetul cu încetul, am intrat înăuntru, într-un interior dezolat și răvășit. În timp ce ne așezam într-un cerc în mijlocul încăperii, o senzație de frig mă cuprindea treptat, ca și cum sufletele noastre erau înconjurate de umbre necunoscute. Într-o încercare disperată de a ne amuza, unul dintre prietenii noștri a început să râdă în hohote. Însă râsul lui s-a stins brusc într-un suspin de groază, iar întunericul a înghițit totul în jurul nostru. Am stat acolo, timp de minute interminabile, iar apoi, dintr-o dată, întreaga casă s-a umplut de fulgere de lumină orbitoare. Înspăimântați, ne-am înghețat în loc, fără să putem face vreun gest. În mijlocul acestei furtuni luminoase, unul dintre prietenii noștri a îndrăznit să se aventureze în adâncurile casei, încercând să dezvăluie misterul din spatele acestei blestemate povești. Timpul a devenit o umbră, dar pareau ore întregi în care ne-am târât în agonie. Apoi, prietenul nostru a apărut, trântit pe podea, cu ochii dilatați de teroare. Am alergat înspăimântați către el și l-am scos din casa aceea malefică, iar când am ajuns în stradă, a început să respire greu și înfiorător. Între lacrimi și suspine, a reușit să-și recupereze puțin din putere și a început să ne dezvăluie grozăvia pe care o văzuse. Ne povestea că mireasa, fantoma blestemată, se arătase în fața lui, cântând o melodie înfricoșătoare și alergând de la o cameră la alta, într-un dans demonic. Atunci când a întâlnit-o pe coridor, fantoma i-a spus să plece, cu o voce îngrozitoare care răsuna în mintea lui. Era ca și cum sufletul său ar fi fost împins către abisul disperării și întunericului absolut. Șocul și teroarea s-au înfipt adânc în noi, în timp ce ne adunam gândurile și ne îndreptam spre siguranță. Într-un moment de disperare, unul dintre prietenii noștri a aruncat o piatră spre casa, într-o încercare disperată de a sfida blestemul. Cu toate acestea, piatra s-a întors inexplicabil și a zburat spre noi, adâncindu-și umbra malefică în mintea noastră. Frica ne-a cuprins și am fugit cât am putut de repede, lăsând în urmă casa înspăimântătoare și mistuită de întuneric. După acea întâmplare, niciunul dintre noi nu a mai putut dormi liniștit timp de săptămâni întregi. În fiecare noapte, sunete ciudate ne bântuiau somnul, iar imagini ale miresei blestemate ne vizitau visele. Am încercat să aflăm mai multe despre acea casă înfricoșătoare, întrebând locuitorii din zonă, dar fiecare răspuns era la fel de tulburător. Toți îmi spuneau că în acea casă trăia o mireasă care cânta și alerga prin camere, iar noaptea se adăpostea la balcon sau la geamuri, privind spre stradă. Pentru curajoșii căutători ai misterelor, vreau să le spun că pot găsi acea casă pe strada Stelei din Galați. Dar avertizez că trebuie să fie pregătiți pentru ororile și blestemele care locuiesc acolo. Călătoria lor ar trebui să fie o singură dată, pentru că a doua oară, nimic nu i-ar mai putea salva de la întunericul abisal ce le-ar înghiți sufletele. Această poveste înspăimântătoare rămâne ca o amintire bântuitoare în mintea mea, un avertisment al prezenței malefice care ne așteaptă în umbra aparentelor normale. Fiecare cuvânt al acestei povești se înfățișează ca o avertizare pentru cei curajoși, să nu îndrăznească să provoace furtuna blestemelor și să intre în casa unde mireasa blestemată cântă și aleargă, umplând noaptea cu teroare.