"Întunericul din inima unui copil: Groaz
Am să vă spun totul așa cum s-a întâmplat, dar voi adăuga o narare horror pentru a vă înfiora sufletele. Tom era cel mai ciudat copil de 10 ani pe care l-am văzut vreodată. Nu vorbea cu nimeni, nu se juca, nu zâmbea niciodată. Era orfan și locuia cu bunică-sa, care era bolnavă și sta în pat. Într-o zi, eu, Fane, Maria și Mihai am mers pe deal deoarece era o zi foarte frumoasă și voiam să ne distram. Dar când am ajuns în vârful dealului, s-au auzit niște sunete ciudate, o bătaie sinistră care părea să vină din adâncurile întunecate ale pământului. Am coborât încet pentru a vedea ce se întâmpla. Și acolo era Tom, cu ochii săi rece ca gheața și un zâmbet malefic pe buze. În fața lui zăcea o pisică albă nevinovată, iar în mâinile lui ținea cu cruzime gâtul ei nevinovat. Ceea ce urmează este într-adevăr înspăimântător... Tom voia să omoare acea pisică albă. A luat-o de gât și a trântit-o pe pământ cu un zgomot surd. Apoi, cu gesturi înspăimântătoare, a izbit pisica de pământ de mai multe ori, rânjind în timp ce sângele se împrăștia în toate direcțiile. A sărit apoi cu picioarele pe trupul nevinovat, sfâșiind carnea și lăsând în urmă o scenă macabră de cruzime și sânge. Peste tot era prea mult sânge, o mare baltă roșie și țipetele pisicii se stingea încet, într-un ultim suspin agonizant. Dar nu s-a oprit aici, nu. După ce a lăsat pisica într-o baltă de sânge, Tom și-a băgat mâna în gura ei și a scos o inimă, o inimă la fel de mare ca a unui om. Și, într-un act de nebunie înspăimântătoare, a luat-o și a mușcat din ea. Sângele pisicii, roșu ca rubinul, curgea din colțurile gurii lui Tom în timp ce mesteca carnea nevinovată. Peste tot era sânge, sânge, sânge! Înainte de a pleca, s-a uitat spre ascunzătoarea noastră, iar privirea lui rece și plină de cruzime a pătruns adânc în sufletele noastre îngrozite. Cu o voce întunecată, a rostit cuvintele care înghețau sângele în venele noastre: "Stiu că sunteți acolo și veți regreta. Dacă nu mă lăsați în pace, veți face o călătorie spre iad." Eram speriați, sufletele noastre tremurau în fața răutății și a întunericului pe care Tom îl aducea cu el. Seara, am ieșit din nou și ne-am trezit din nou în prezența lui Tom, singurul nostru gând fiind acela de a-i dezvălui adevărata lui natură întunecată. Dar ne-am înspăimântat când am observat că Tom se îndrepta spre cimitir, iar noi îl urmăream în tăcere, îngroziți de ceea ce urma să vedem. Tom s-a oprit în fața unei cruci roșii, o cruce pe care nimeni nu o remarcase până atunci. Pe ea erau scrise cuvintele înflăcărate: "Jana J. Space, vrăjitoarea magiei negre." În lumina palidă a lunii, Tom a început să facă gesturi ciudate și să rostească cuvinte misterioase, cu o voce întunecată și răgușită: "Imulno vissa toriente apoccalipsa tobolan". Apoi a pus un cuib de urzici plin cu sare peste mormântul de sub cruce. Cu ochii săi rece ca noaptea, Tom și-a dus mâna la gură și a scuipat inima pisicii, așezând-o în cuibul de urzici. Cu un zâmbet demonic, a rostit cuvintele care ne-au umplut sufletele de groază: "Această inimă este a 101-a și aparține pisicii Mella, ultima vrăjitoare a magiei albe, care a murit în chinuri groaznice. Și acum, prin această faptă, îmi împlinesc profetia." O lumină roșie a început să îl învăluie pe Tom, iar din întuneric au început să apară sobolani, încolăcindu-se pe trupul lui. Copilul rămânea nemișcat, în timp ce sobolanii începeau să-l roade. Pe fața lui nu se citea nicio urmă de spaimă, ci mai degrabă un sentiment de mândrie și satisfacție malefică. Sobolanii îl mâncau bucățică cu bucățică, iar noi, privind această scenă macabră, nu puteam decât să ne întrebăm ce monstru înfiorător se afla în fața noastră. Lumina roșie a devenit din ce în ce mai puternică, până când ochii noștri nu au mai putut privi. Într-un moment de intensă înspăimântare, toată lumina a dispărut, lăsând în urmă un întuneric total și sinistru. Nu era nimeni, nicăieri... nimic... Până când, după câteva clipe în care niciunul dintre noi nu a clipit, Mihai a arătat spre cruce. Acolo, pe ea, începuseră să apară litere una câte una: "Tom J. Slayer, vrăjitorul 102 al magiei negre." Rămăsesem fără cuvinte, privind aceste cuvinte întunecate care ne revelau adevărul despre Tom și despre întunericul care îl însoțea. Dedesubt scria: "Mă voi întoarce după voi, cei care ați privit, dar și după cei care cunosc această poveste sau au aflat-o." Un fior de groază ne-a străbătut întregul corp, înțelegând că poveștile despre Tom nu erau doar simple povești de groază. Existau oameni răi în lumea noastră, și Tom era unul dintre ei. Vă îndemn să fiți precauți și să luați măsuri cât mai curând posibil, pentru că în următoarele 101 zile... s-ar putea întâmpla ceva ciudat. Sper că ați simțit teroarea din această poveste și să luați măsuri cât mai curând posibil... Pentru cei care au pisici, vă sfătuiesc să le deghizați în reni... lui Tom îi era frică de Moș Crăciun (cred că nu înțelegeți de ce). Iar pentru cei care nu au pisici... hmm... începeți să ascultați manele... Tom era un rocker malefic și manelele îi provoacă groază...