"Stiti, trenul acela care a ars, pe care îl vedeți de fiecare dată când treceți pe podul Grand spre Militari, pe stânga, și spre Piața Presei, pe dreapta? Dacă da, vă voi spune acum legenda lui. Totul a început în anul 1995, când aveam eu vreo 6 anișori. Îmi amintesc că eram cu un prieten pe nume Aurel și cu tatăl său. Trebuia să ne ducem în Turnu Severin, la o rudă de-a lor. Aurel era mai mare cu un an decât mine. În tren, am auzit doi bătrâni vorbind despre faptul că trenul în care ne aflam ar fi blestemat și că intenționează să coboare la prima stație. La prima stație, cei doi bătrâni au coborât și au rostit o rugăciune în genul: "Dumnezeu să aibă în pază sufletele voastre și să vă protejeze de tot răul pe care îl poartă acest tren și acest drum." La vârsta de 6 ani, nu mă gândeam la multe lucruri, abia așteptam să ajung să mă joc cu jucăriile lui Aurel. Tatăl lui Aurel a auzit că trenul cu seria 666 este blestemat, dar a considerat că este o simplă coincidență. Trenul a plecat mai departe, cu noi în el. Pe parcurs, toți pasagerii au început să se agite deoarece mai multe persoane au găsit sânge în toalete. Când a venit conducătorul de tren să verifice, nu părea să fie nimic suspect, iar sângele dispăruse. La un moment dat, trenul a început să frâneze brusc și fără motiv aparent. Ceasul arăta ora 02:35, la această oră, toți ar fi trebuit să dormim de mult, dar nu puteam. Un suflu de aer straniu a cuprins tot trenul, iar luminile au început să palpite. Ne-am panicat cu toții și cineva a tras semnalul de alarmă, trenul oprindu-se în cel mai scurt timp. Luminile s-au stins în cabine, iar cineva a început să spună că a văzut niște fantome, dar nimeni altcineva nu le vedea. Era ora 3 fix, țin minte că eram în cabina și am văzut o umbră albă pe scaunul din dreapta mea, dar nu am luat în considerare asta. După 3 minute, pe acel scaun a apărut o fetiță care mânca o înghețată printre lacrimi. La un moment dat, trenul a frânat brusc, iar fetița a fost aruncată de pe scaun, izbindu-se cu spatele de perete și cu gâtul de scaunul din dreapta mea, rupându-și gâtul și începând să sângereze. Am început să țip cu putere și să sar lângă ea, să o ajut cumva. Tatăl lui Aurel și Aurel m-au întrebat ce s-a întâmplat și de ce am sărit așa de pe scaun, spunând: "Ce faci jos? Că nu este nimeni." Când m-am uitat din nou jos, nu mai era nimeni acolo. Fata dispăruse. Am crezut că am visat. M-am dus la toaletă cu tatăl lui Aurel, iar acolo a apărut din nou acea fetiță, dar sângera, avea capul spart și gâtul rupt, plângea. În timp, nu mi-a mai fost frică, așa că am întrebat-o de ce plânge, iar cu lacrimi în ochi, mi-a spus că a fost bătută și violată de tatăl său în tren și i-a dat o înghețată ca să se linistească. Apoi m-a întrebat dacă vreau să aflu adevărul, iar eu i-am răspuns că, sigur, vreau să-l aflu. La acel moment, fetița m-a luat de mâini și m-am trezit în tren, în urmă cu câteva decenii. Mă aflam pe același scaun, în același vagon din acel tren cu seria 666 și am văzut-o pe aceeași fetiță stând liniștită pe scaun, lângă un bărbat. După un timp, acel bărbat a început să o pipăie pe picioare și apoi să o pipăie mai sus, până la un anumit punct, apoi a început să o sărute. Fetița striga: "Stai, tati, cuminte! Nu, nu, tati, nu face asta!" Dar acel bărbat a început să o lovească și să o violeze. După ce a terminat, i-a dat o înghețată și i-a spus: "Stai naibii aici, liniștită", și a părăsit cabina în care se afla fetița. Eu am încercat să vorbesc cu fetița, dar fără succes. Am fugit după acel bărbat ca să văd ce face. Țin minte că a intrat într-o toaletă și a înjunghiat cu bestialitate o femeie fără milă. Apoi și-a șters sângele pe pereții din toaletă. Când a văzut că a omorât-o, a început să îi placă să omoare și a mers prin tren cu un cuțit în mână, ucigând pe toți cei care îi stăteau în cale și care încercau să-l oprească să mai omoare. După ce a lăsat acel vagon fără suflare, a tras semnalul de alarmă, iar trenul s-a oprit pe loc. Bărbatul a coborât din tren și s-a îndreptat spre locomotivă, unde se afla și conducătorul de tren pentru a vedea care este problema cu trenul, dar acesta a fost înjunghiat în inimă. După ce a constatat că conductorul este mort, bărbatul a urcat în locomotivă și a pornit-o. A început să accelereze trenul la puterea maximă și cineva a observat că trenul a trecut prin gara fără să oprească și cu mare viteză. S-a tras semnalul de alarmă și trenul a frânat brusc, dar nu s-a oprit. În acel moment, fetița s-a izbit de perete și a murit pe loc. Trenul a continuat să meargă cu viteză maximă, iar după un timp, locomotiva a explodat, luând foc și ducând cu ea tot trenul, iar toți oamenii care se aflau în tren au murit arși de vii."

La acest punct m-am trezit din nou în toaletă, iar fetița era lângă mine. Am încercat să o ajut și ea mi-a spus că singura ei dorință este să scape de tatăl său. Apoi a dispărut. M-am dus la Aurel și la tatăl său și le-am povestit totul în detaliu, dar nu m-au crezut. Am luat în sfârșit inima în dinți și am tras semnalul de alarmă, dar nu funcționa. Am început să rostesc o rugăciune și, în cele din urmă, am reușit să acționez semnalul de alarmă. Când trenul s-a oprit, am coborât din el, iar Aurel și tatăl său nu aveau altă opțiune decât să coboare și ei. La scurt timp după ce am coborât, unul dintre motoarele trenului a explodat, iar toți pasagerii au fost evacuați în siguranță fără a se înregistra victime umane. Când Aurel și tatăl său au văzut întâmplarea, s-au închinat și mi-au mulțumit că am coborât din tren la timp, pentru că dacă locomotiva ar fi explodat când avea viteză, nu mai eram în viață acum. În timp ce eram afară cu Aurel și tatăl său, acea fetiță a apărut din nou. Aurel și tatăl său au văzut-o și ei. Ea m-a rugat să transmit conducătorului de tren să nu restaureze trenul și să nu îl mai pună în funcțiune, ci să-l depoziteze undeva. De atunci, în fiecare noapte se spune că trenul este văzut mergând pe sine spre Turnu Severin. Se mai spune că cine îl vede risca să rămână orb."