De Sfantu_dracu la data: 2023-07-11 17:54:47

Aparitii misterioase

În anul 1999, un grup de prieteni s-a adunat într-o seară la un foc de tabără pentru a-și spune povești de groază. Lumina flăcărilor licărea pe fețele încătinate de umbre, iar suspansul creștea odată cu fiecare poveste spusă. Fiecare membru al grupului aveau sarcina de a inventa o poveste în timpul în care un băț de chibrit ardea. La fiecare scânteie care se înălța în aer, unul dintre prieteni se apleca asupra propriei imaginații și crea o poveste care să îngrozească pe toți cei prezenți.

În mijlocul acestei atmosfere încărcate de mister, în timp ce poveștile își urmau cursul, ceva neobișnuit s-a întâmplat. Un murmur încețoșat s-a ridicat în vânt, aducând cu el sunetele ciudate ale nopții. Ochii prietenilor s-au întors spre întunericul din jur, încercând să descopere originea acestor voci. Un vânt rece și puternic a bătut peste ei, stingând flacăra de la foc și lăsând în urmă o tăcere înghețată.

Inima lor bătea într-un ritm alert, iar privirile încrucișate dezvăluiau teama ce se reflecta în ochii lor. Fără să stea pe gânduri, au hotărât să se îndrepte spre casa lui Titi, în căutarea unui refugiu împotriva forțelor nevăzute care păreau să-i bântuie. Ajunși în casa lui Titi, au încercat să se calmeze prin ascultarea muzicii și prin conversații aparent banale.

Cu toate acestea, ora trecută de miezul nopții le-a adus o panică inexplicabilă. În acea cameră învăluită în întuneric, imaginația le-a jucat feste, percepția lor asupra realității s-a distorsionat, iar fiecare zgomot sau gest păreau să ascundă o amenințare iminentă. Geamurile s-au închis subit, ușile s-au încremenit în locurile lor, iar lumina s-a stins treptat, înghițită de întunericul din încăpere. Palmele lor transpirate au agățat cu putere orice obiect fix pe care-l găseau în încercarea de a se simți în siguranță.

Pe măsură ce timpul trecea, senzația de nesiguranță s-a intensificat. Becurile începuseră să palpite, aruncând lumini tremurânde și umbre amenințătoare în jurul lor. Cu fiecare clipă ce trecea, obiectele din cameră păreau să prindă viață, iar paharele au început să se spargă într-un concert de zgomote înfricoșătoare. Îngrozirea le învăluia sufletele, iar întrebări își căutau răspunsul în gândurile lor tulburi.

Într-un moment de disperare, într-o străfulgerare de înțelegere, au înțeles că aceste evenimente erau rezultatul unui poltergeist. Teamă a crescut și mai mult în inimile lor, întrucât acest fenomen paranormal nu le lăsa nicio scăpare. Căutând să-și găsească refugiu, au fugit spre biserica din apropiere, sperând că puterea divină îi va proteja împotriva acestui rău nevăzut. Cu toate acestea, ușile bisericii erau închise, lăsându-i să se confrunte cu dezamăgirea și frica într-un singur loc.

Dar nu au renunțat. Au decis să meargă către o altă biserică, una în care știau că ușile erau întotdeauna deschise. Cu toate acestea, când au ajuns acolo, preotul nu era prezent. În ciuda acestui fapt, prietenii au luat apa sfântă și lumânările sfinte din biserică, încercând să găsească o modalitate de a se proteja și de a alunga forțele întunecate care îi bântuiau.

Într-un act de credință și disperare, au întors în apartamentul lor și au început să stropească cu apa sfântă fiecare colț al încăperii. Totuși, această acțiune nu a avut niciun efect, deoarece forța care îi tulbura nu era legată de prezența unor fantome sau strigoi. Era ceva mult mai adânc și mai înspăimântător.

Grupul de prieteni, format din mine, Mihai, Maria, Flory, Titi și Alberto, s-a confruntat cu o întrebare crucială: cine sau ce a creat poltergeist-ul? Răspunsul a venit printr-o confruntare tensionată cu Alberto, unul dintre prieteni. Într-o încercare disperată de a înțelege și de a stopa această putere necunoscută, Alberto a fost ales să îndeplinească un ritual specific. Cu toate acestea, rezultatul ritualului a fost sinistru: Alberto a murit într-un mod tragic și macabru, fiind înjunghiat de un individ psihopat și schizofrenic, care, ulterior, a mâncat din carnea sa.

Zorii zilei m-au găsit în fața casei lui Alberto, unde Maria, cu lacrimi în ochi și îmbrăcată în haine murdare de sânge, îmi spunea cu greu că prietenul nostru comun murise. Am intrat în camera lui Alberto, unde am fost întâmpinați de o scenă înfricoșătoare. Corpul său era întins pe pat, fața în jos, iar camera era inundată de sânge. Pe pereți, cu sângele lui Alberto, era scris mesajul înspăimântător: "OVI ATRIUM" - un enigmatic avertisment.

În timp ce încercau să descifreze această anagramă, înțelesul ei tulburător se dezvăluia: "Voi Urmați". În acel moment, am înțeles că prietenii noștri erau în pericol. Speriat, am luat-o pe Maria și am făcut un gest disperat: ne-am aruncat pe geamul apartamentului, deoarece locuința lui Alberto era situată la parter. În timp ce cădeam, ne întrebam dacă am făcut alegerea corectă și dacă vom scăpa cu viață din această întunecată poveste.

Ne-am ridicat și ne-am îndepărtat repede de clădire, însă apartamentul lui Alberto a explodat într-o deflagrație puternică, nimicind totul în jur și lăsând în urmă doar moartea și distrugearea. Cu sufletele încărcate de tristețe și teroare, ne-am ascuns trecutul în adâncurile inimilor noastre și ne-am continuat viețile.

Cu toate acestea, am rămas bântuiți de amintirea lui Alberto. Anii care au urmat au adus cu ei semne și mesaje înspăimântătoare, mazgălite pe pereți cu o culoare roșie înfricoșătoare, amintindu-ne mereu de evenimentele traumante trăite împreună. Am învățat o lecție importantă din această experiență tulburătoare: că frica și neliniștea noastră pot crea forțe întunecate și că trebuie să avem grijă să nu le hrănim cu teama noastră interioară.