Spectrul Realitatii

Un cimitir vechi II

ine v-am regasit! Cum spuneam la lumina lanternei mi-am continuat "plimbarea". Luna care alta data
stralucea mare si argintie acum era complet acoperita de nori si o bezna totala se asternuse. Noul meu
tovars Shadow, caci asa il botezasem pe cainele care a reusit sa bage spaima in mine, imi dadea tarcoale
nelinistit. Atunci am inceput sa ii dau mai multa atentie si mi-am dat seama ca nu era maidanez era un
caine de paza care isi rupsese lantul care il tinea capitv. Era probabil o corcitura dar una splendida cu
corpul lung si labe groase si niste falci si colti parca croiti special pentru a rupe oase. Era insa foarte
speriat.Ceva il speriase foarte tare si desi multe lucruri imi treceau prin minte m-am linistit zicandu-mi
ca nu-i decat un cimitir vechi si nu exista nimic aici nici stafii nici monstrii ci ca sunt doar eu si Shadow.
Apoi mi-am facut o privire de asamblu asupra gropii in care cazusem. Parea sapata de curand dar
pentru ce? Dupa ce am dat tarcoale gropii ce in bezna parea fara fund am ramas complet uimit caci
am descoperit....NIMIC! Dezamagit ca nu am gasit vreun raspuns am continuat sa ma plimb desi era
destul de greu sa intaintez prin bezna. As fi putut sa plec oricand dar ceva ma atragea acolo ceva din
mine voia sa merga mai departe. Asa ca am mers. In cateva clipe in care luna parca a inundat totul
cu raze argintii am apucat sa deslusesc undeva departe o cruce enorma pe mic delusor cu urcus abrupt
iar pe crucea aceea am observat o vaga stralucire. Curios am pornit intr-a colo. Dupa vreo 20 de pasi
pamantul de sub mine a inceput sa musteasca de apa. Dupa inca 10 pasi m-am oprit. Afara era foarte
frig de cateva saptamani si tot de atunci nu mai ninsese sau plouase deloc. Peste tot era uscat dar aici
portiunea asta arata de parca ar fi plouat torential. Uimit si negasind o explicatie logica am mers
mai departe. Ajuns aproape de deal am observat ca Shadow pasea tot mai sovaielnic si parea
adevarat speriat. Ajuns la 10 pasi de deal Shadow care pana atunci statuse doar langa mine si ma
asculta cand ii spuneam sa se opreasca sau sa mearga s-a oprit brusc si a latrat furios inspre mine.
Acum ca stiam ce e, nu imi mai era deloc frica asa ca lam chemat incetisor si bland inspre mine. Dar
el continua sa latre furios inspre mine. In final m-am plictisit si vrand sa vad daca ma urmeaza am
luat-o la drum dar nu m-am intros cu spatele sa continui drumul inspre deal, sa te intorci cu spatele
la un dulau poate fi periculos asa ca am luat-o in dreapta. Spre marea mea uimire cainele nu a schitat
nici o schimbare nici un pic de reactie, nimic. El privea fix inainte si latra la fel. Atunci mi-am dat seama
ca nu latra la mine ci latra la deal. Privea fix in gol si latra de trezea si mortii. Gandul ca vreun resident
al cimitirului s-ar putea simti deranjat de acest comportament ostil mi-a dat un fior rece pe sira spinarii.
Acum era clar. Trebuia sa aflu ce era cu dealul acela. L-am urcat si ajuns in fata crucii din marmura neagra
am aprins lanterna sa o pot stuida mai bine. Batut cu un cui pe acea cruce era un crucifix dar pus invers.
Era singura care arata impecabil insa nu existau date acolo. Doar un nume mare: Nicholas D. Satan
Atunci am inghetat complet. Pentru o clipa timpul parea ca s-a oprit. Speriat am facut un pas in spate si.....
BUFFF!!! am cazut la vale rostolindu-ma. Jos la poale am dat cu capul de ceva tare. Era o piatra patrata
culcata orizontal. Nu putea fi vorba de vreun mormant sau cavou subteran caci era prea mica. Injurand
si blestemand am lovit cu piciorul in ea si cu toata parerea de rau si durerea din picior m-am bucurat sa
vad ca era chiar o intrare, caci sub ea se afla o gaura fara fund. Am apris lantera dar... m-am blocat.
Nu mai puteam face nici o miscare. Socul ma paralizase. Pe mana mea era sange, proaspat. Speriat la
culme am incercat sa aflu de unde provenea apoi m-am linistit. Ma lovisem la cap si sangeram putin
dar obisnuit din copilarie cu astfel de lovituri nu m-am panicat prea tare. Shadow se calmase dar cand
m-am aplecat si am urnit piatra din loc, a inceput sa scheaune groaznic. Curios din cale afara si observand
ca sub piatra nu era cine stie ce adancime, am uitat orice precautie si am sarit jos. Nu am patit nimic dar
in clipa urmatoare bletemam firea mea nerabdatoare si curizitatea mea. Camera avea pereti din piatra
si tavanul ca o cupola, fara posibilitate de catarare. Practic eram blocat acolo! M-am linistit si m-am
hotarat sa imi sun unul din prieteni cand surpirza! Telefonul mobil disparuse! Tot raul spre bine!
Asa se zice pe la noi deci am hotarat sa astept dimineata si in cautarea unui culcus mai confortabil
am aprins din nou lanterna.Dupa o raita prin camera cu lanterna pentru a 3-a oara in acea seara am
inghetat complet. In fata mea pe jos se afla un cadavru!